In Ajun de 2011

         Vreau sa scriu ceva dar nu stiu ce, as vrea sa scriu despre atmosfera de anul nou, despre ce simt eu cu adevarat asa purtat de entuziasm si de moment..dar am inceput cu vinul cam devreme :P ,dar am sa incerc sa scriu ceva coerent si   in ton cu atmosfera,sau... o las pentru la anul...dar dak stau sa ma gandesc mai bine,poate Bachus o sa-mi fie o muza buna :)) :D.  Asa ca hai sa incep deja ce mai. Atmosfera in sine este una relaxata cel putin pentru mine, nu-mi fac griji de garderoba, de locul unde voi petrece "noaptea dintre ani", va fi in oras in Piata Civica impreuna cu niste fosti colegi de liceu, ne vom tine de urat, va fi ceva ca de criza asa. In consecinta, singura mea grija va fi sa ma aduc pe mine acolo, si sa pun ceva mai gros pe mine. Presimt ca va fi ceva frumos,simplu si eficient, nu e cazul de risipa si excese de nici un fel. Inchei astfel planul pentru aceasta seara. Cat despre anul ce trece deja,as avea cate ceva de spus dar nici de bine si nici de rau. Undeva prin 01-01-2010 pe la ora 20:00 imi propuneam eu asa in urma unei plimbari de curatire a gandurilor de unu' singur asa, ca in anul ce vine sa nu-mi propun nimic grandios, nici un plan prea maret care sa-mi consume din energie pe scurt sa ma las dus de inertie, sa vad unde ajung, ziua sa fie traita, iar orice problema ce  va aparea sa aiba o rezolvare, de moment(nu a fost cazul, nu au fost probleme asa mari incat sa ma dea peste cap). Acum pot doar sa spun ca personal (facand abstractie de evenimentele politice si sociale destul de semnificative ce s-au desfasurat in acest an), anul a fost o linie dreapta, desi as putea spune ca au fost poate foarte mici urcari, si foarte mici coborari, insa per total nesemnificative, nu m-au afectat cu nimic,adica am tot la fel de multi bani(aproape deloc), poate am pierdut niste prieteni pe drum, insa am castigat altii noi, cu scoala stau binisor, am mai castigat niste medalii pe ici pe colo, cu sanatatea fizica stau foarte bine, cea emotionala,este stabila dar mereu e loc si de mai bine. Pe scurt un an destul de monoton,asa cum mi-am si propus, poate prea monoton(intre noi fie vorba,cred ca daca chiar as fi incercat sa-l fac altfel, tot la fel ar fi iesit). Cat despre anul ce vine, nu m-am uitat in horoscop, dar cred ca va fi unul al superlativelor... ori va iesi super bine pe toate planurile, ori va fi o catastrofa de proportii...caile de mijloc nu vor fi o solutie. Asa imi propun eu sa fie in momentul de fata, pe parcurs vom vedea ce se intampla fiindca e o vorba din popor care zice "socoteala de acasa, nu se compara cu aia din targ". Dar voi vedea eu ce si cum.  Pana atunci le urez tuturor "in dulcele stil clasic" ca noul an sa le fie mai imbelsugat, mai sanatos si sa ii gaseasca mai intelepti si mai fericiti!

                              Cu stima si respect draga cititorule,

                                                                    LA MULTI ANI!!!!

Echilibru,dreptate,nedreptate si karma

        Am pus un titlu destul de lung şi cam pleonastic un pic... fiindcă toate se cam leagă între ele... chiar dacă se rezumă la acelaşi lucru, mai mult sau mai puţin. Nu aş putea spune că am o experienţă de viaţă extrem de vastă din care să trag concluzii definitorii si irevocabile,dar la cei doar 21 ani, cred că am vazut şi trăit chestii cât să pot pune într-o pagina de... hai să-l alintăm oficial blog. De câte ori nu am vazut atâtea nedreptăţi care aparent rămân nepedepsite...atâtea dezechilibre, materiale,spirituale,emoţionale. Poate te-ai uitat vreodată cu oarecare invidie la cineva bogat,ccu funcţii, cu statut social...crede-mă nu ai motiv, asta ai văzut tu, ce nu ai văzut era poate nopţile nedormite,copilul răsfăţat, nevasta adulterină,  starea de sanatate precară...sau viaţa plină de durere şi sacrificii care a avut-o până în momentul în care l-ai vazut tu. În realitate nimic nu e ceea ce pare, trebuie să fii capabil să citeşti şi printre rânduri, măcar asta am înţeles şi eu până acum. Pentru fiecare plus există pe undeva şi câte un minus sau poate mai multe, de asta poţi fi sigur. În filozofia brahmanică ,karma este o lege universală conform căreia soarta  oamenilor e determinată de acţiunile lor din viaţa anterioară, şi care se proiectează în viaţa actuală. Părerea mea este că nu e necesar să aştepţi să-ţi primeşti rasplata pozitivă sau negativă, într-o viaţă anterioară...totul se adună şi se rastoarna într-o singură viaţă. Poate spun ceva care mă depaşeşte cu mult acum, dar Universul, aduce lucrurile in Echilibru, fără să aştepţi o viaţă întreaga sau mai multe. Nu sunt o fire răzbunatoare, dar am vazut în timp indelungat, cum cei care mi-au făcut mie rău, sau altora, în cele din urma şi-au primit răsplata bine meritată. Una din puţinele mele calităţi este răbdarea... şi mi-a fost de folos, căci lucrurile în cele din urmă se aranjează de la sine, nu e nevoie să intervii tu, să fii răzbunător, să provoci la rândul tau suferinţă,durere, nefericire...poţi încerca opusul lor, nu cred că dau greş :P . Suferinţa şi durerea ce o provoci, se vor întoarce mereu împotriva ta dublu sau triplu..aşa că e preferabil să te abţii. Pe româneşte toate treaba se poate rezuma la clasicul " Lasă, se întoarce roata!" oricât de pătrată ar fi ea. Poţi încerca să întorci un pic roata... unora le iese,chiar suprinzător de bine, fară efecte nefaste asupra lor sau apropiaţilor.....dar personal, m-am cam săturat să întorc roata, fiindcă mereu se întoarce de unde am pornit. Ce simt în momentul de faţă este TRISŢETE, şi dorinţa de DREPTATE. Vreau ECHILIBRU, m-am săturat de atâta NEDREPTATE. NU vreau RĂZBUNARE, vreau echilibru, atâta tot.
     Ce jalnică postare..dar simţeam nevoia să o scriu.
                                                                                           
                                                                                  Cu stimă şi respect, al tău G.V.


   P.S. Nu sunt absurd, ştiu că era ceva natural, adik wtf!!! era şi timpul, ce să zic ,succes şi toate cele bune...:" Sincere felicitări şi toate cele bune, dar nu pot minţi că...în fine.. pup :*

Cugetare de Crăciun

           Aş fi vrut să fac această intrare în Ajun, că mai toţi îşi dau cu părerea despre Crăciun, fericire, zurgălai şi adevăratele sau presupusele valori ale acestei sărbători,dar se pare că am fost prea ocupat cu..frecatul urzicii,sau al acelor de  brad,că e mai de sezon aşa. Dar,zic eu, mai bine mai târziu decat deloc. 

            Mă gândeam să intru într-o temă axată pe ceea ce reprezintă această sărbătoare din punct de vedere spiritual, cum a modelat ea societatea, semnificaţiile ei...şi cum a ajuns să fie tot mai des utilizată drept prilej de  a obţine profit de la cel mai mic la cel mai mare antreprenor/corporaţie... ..însă e o chestie destul de amplă pe care eu nu aş putea să o exprim corect din toate aspectele sale. Prefer însă să exprim cam ceea ce mai înseamnă pentru mine această sărbătoare(sincer nu simt absolut nimic) şi ce a însemnat odată,când eram eu mai de-o şchioapă. În principiu Crăciunul e mai mult o sărbătoare a copiilor, a inocenţei, a naşterii Mântuitorului,a speranţei, şi de aceea aş dori să încep cu această perioadă a vieţii. Pentru mine ca şi copil Crăciunul însemna să cânt colinde la gradiniţă la serbare, în seara de Ajun să adorm ostenit de aşteptarea lui Moş Crăciun, în faţa bradului  plin de luminiţe, beteală şi globuri,iar dimineaţa să descopăr cum "miraculos" au ajuns sub brad cadourile desi eu păzisem "straşnic" bradul toată noaptea(maxim ora 22:00, că după ora asta, ziua de zbenguială prin zăpadă îşi spunea cuvântul :P). Dar copil fiind niciodată nu mă întrebasem, de ce vine moşu de 2 ori şi la grădi şi acasă, se pare că îmi convenea situaţia :)), vorba aia nu pune întrebări la care nu vrei să afli răspunul :P. "ignorance is bliss" :D. În orice caz totul era fascinant, magic aş zice, nici o periodă nu putea fi aşa frumoasă, să te joci toată ziua să te dai cu sania, şi să primeşti cadouri...ce mai...de vis. Nu mai spun că după ce stăteai până la prânz la desenele mişto ,care le dădeau numai în zile de sărbatoare, mergeai afară şi fiecare plod se lăuda fiecare cu ce a primit. Daaa era frumoasă partea cu cadourile, de fapt partea asta cu darurile oferite copiilor, deriva de la darurile de mir,tămâie şi aur oferite pruncului Iisus de către magi, în esenţă o chestie destul de frumoasă. Urmează acum dilema unui copil care nu ştia de ce el ,are două Crăciunuri ,dacă se poate zice aşa. De ce spun asta? fiindcă eu sunt creştin ortodox de rit vechi(rus-lipovean) iar sărbatorile se ţin după calendarul iulian ceea ce însemna că în dimineaţa de 7 ianuarie eu mergeam la biserica,să sărbătoresc din nou, Crăciunul :-|.     
          Deci la mine partea materială a sărbătorii era mereu separată de semnificaţia ei religioasă, ceea ce mi-a dat ceva bătai de cap copil fiind, eu neînţelegând de ce, şi care e de fapt schema pe bune cu Crăciunul ăsta. Dar crescând am realizat ce cum şi de ce,dar tot am rămas cu ceva sechele,să fii minoritate,în cadrul unei majorităţi e destul de greu, first hand experience. Trecând peste acest episod ajungem la faza când aflu de la niste copii răutăcioşi că ei au văzut pe moşul când îţi dădea barba jos,ajung să văd şi eu singurel cum niste oameni se dau drept fiinţa magică care aducea cadouri mocca,si până când găseşti cadourile ascunse in dulap(şoc :-O). De aici se cam rupe filmul, şi magia începe să se estompeze,până când începe să dispară,câte un pic câte un pic, odată ce înaintez în vârstă. Eii, dar partea bună e ca încă mai primeşti cadouri..cu sau fără mosh :P. Şi uite aşa de la an la an, devine din ce în ce mai lipsit de farmec aşa..de la magie, la perioada de primit cadouri, la prilej de primit vacanţa de iarnă  şi stat acasă la hotel plăpumioara până vine Revelionul să arunci cu petarde şi artificii, la prilej de ai prinde pe ai tăi toţi acasă şi să ai ocazia să  te şi plictiseşti de ei, nu doar să le duci dorul. Pe scurt, cu riscul de a părea un Mr. Grinch, pentru mine nu este un moment chiar atât de special, am eu ceva rotiţe pe dinăuntru defecte şi nu simt atmosfera asta festivă care e promovată peste tot. Din dorinţa de a intra şi eu în atmosfera asta, am ascultat şi eu colinde, am mai desfacut o portocala, am pus pe ici pe colo nişte scortişoară, m-am holbat la brad, i-am adulmecat mireasma..m-am uitat la nişte filme de sezon,desene animate,iar am ascultat nişte colinde în speranţa că poate, poate am să fiu şi eu ceva mai uman, nu un Grinch.Totul a fost în zadar,a eşuat orice tentativa de a mea de a reînvia Crăciunul in mine. Se spune că trebuie să şi daruieşti...bugetul meu de student, nu prea imi permite sa fiu aşa darnic,sună  a zgârcenie dar...asta e. Privită în ansamblu Crăciunul este o sărbatoare importantă atât din punct de vedere religios,deorece e un simbol al speranţei pentru omenire şi mântuirea păcatelor ei, cât şi pentru a fi alături de cei dragi şi a ne bucura alături de ei în jurul unei mese îmbelşugate. Sunt ferm convins că sunt oameni care trăiesc din plin aceste momente, dar şi alţii ca şi mine...mai derutaţi, mai necredincioşi,mai materialişti , mai mult sau mai puţin cu picioarele pe pământ. 
           Tuturor însă le urez Crăciun Fericit!!!, sănătate, şi speranţa pentru mai bine în viitor.
                                                                                             Cu stimă şi respect,dragă cititorule,
                                                                                                                                  G.V.
şi un mic clip, aşa, să fie mai mult de probă :P
                                       

          

Orice calatorie,incepe cu un pas

     Şi uite aşa îmi încep şi eu incursiunea în lumea aceasta a blogging-ului,de această dată în postura celui care scrie(blogger se zice cred :P), şi nu de cititor. Să fiu sincer, nu am nici cea mai vagă idee despre ce voi scrie in postările următoare, dar mă bântuia de mult acest gând :"să-mi fac şi io blog"..că de, messenger avem, hi5 avem, facebook avem.."hai frate s-o trântim şi de-un blog" , nu, nu sunt schizofrenic,pluralul acela e pus mai mult ca figură de stil, sau...poate oi fi,sau poate nu..nu, mai bine nu :P . Pentru a scoate titlul pentru blogul aista, am stat cred că vreo juma' de ora, şi aparent tot degeaba :-|, încă nu sunt convins de efectul lui.Mă şi mir într-o oarecare măsură că am ajuns să scriu şi aceste randuri despre absolut nimic relevant, dar din câte am observat, majoritatea blogurilor sunt aşa,gânduri rătăcite, exceptând cele ale persoanelor mai publice, mai vedete aşa, care mai bagă şi ei câte ceva monden, sau chestii care au o oarecare coerenţă în gândire şi exprimare,iar ideile/postările lor sunt urmărite, apreciate...dezaprobate. Adică ale lor chiar le citeşte lumea, spre deosebire de al meu, despre care am dubii,dar...nu se ştie niciodată...poate mă loveşte vreo radiaţie cosmică şi voi căpăta superputeri şi voi povesti în anonimat despre aventurile mele în salvarea lumii de rău( puţin probabil,mai degrabă faci cancer de la radiaţii cosmice..ăştia de la desene minte, să ştiţi si voi : P ). Si uite aşa dragii mosului, făcui şi io prima mea postare în calitate de blogger, vorbind despre nimic(bine, nimicul şi nihilismul sunt o categorie destul de largă şi serioasă dar asta e o cu totul altă poveste), şi-ncălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa. :) a


                                                                                              Cu stimă şi respect,dragă cititorule
                                                                                                             al tău G.V.




 P.S Aveţi milă faţă de povestitor,clemenţă căci şi el este om, o bucată de humă pe acest pământ, o jumate de grăunte de nisip în acest Univers.