Yeeeeeeeeyyyyyy, un anişor

          Acum un an, fix cam pe vremea asta, începeam ce avea să fiu un fel de proiect personal menit să-mi pună din când în când rotiţele în mişcare pentru a-mi folosi şi latura, creativă să-i zicem, nu doar pe cea logică. Mai greu a fost la început să găsesc subiecte anume, idei, dar asta se rezolvă pe parcurs, vorba aia, idei are oricine...dar după cum se vede din ultimele postări, mai greu e cu munca propriu zisă, scrisul în sine. De aceea pentru acei puţini care s-au oprit pe aici,dar în primul rând mie, îmi pare rău că am fost aşa leneş. Postările în sine ca idee există la draft-uri, doar că nu am mai avut rabdare şi putere de concentrare să le şi termin...iar astfel au rămas în Purgatoriul numit „Drafts”. Promit că voi umple acest gol ce durează de prin august şi până acum, iar dacă în momentul în care citeşi această postare nu ţi se pare nimic dubios, treci peste, înseamnă că m-am ţinut de cuvânt,în caz contrar bagă-mă în seamă..şi nu numai :P ,să trec înapoi la treabă. Ceea ce voi nevoit să completez până la această dată, o voi face....dar nu promit nimic pentru ce va fi, dacă va fi după această dată. Iar dacă nu va fi, nu cred ca va plânge nimeni, sau să simtă lipsa unor idei atât de profunde şi geniale (ATENŢIE!-sarcasm). Practic şi-a îndeplinit menirea bloguleţul meu, parţial, dar şi-a îndeplinit-o, mi-a pus cât de cât rotiţele în mişcare. În continuare , poate va mai aparea ceva pe ici pe colo, dar funcţie de cheful meu, extrem de schimbător de altfel. Pentru acei câţiva, vă mulţumesc pentru rătăcire prin aceste cronici ale gândurilor mele şi...sper să mai fiu peste un an aici, să vă mai amuz :P.

        În rest, sărbători fericite şi toate dorinţele să vi îndeplinească, iar planurile să vă iasă aşa cum doriţi, belşug, fericire, şi nu în ultimul rând sănătate!

                                                                               Cu drag, George V

 P.S. Da îmi place Mariah Carey....altceva ?.. :p

                         

Scrisoare către mine

           Trecători fiind  prin viaţă, ca orice om la un moment dat facem nişte popasuri pentru răgaz, ne gândim la următorii paşi , următoarea călătorie sau pur şi simplu ne mai uităm în urmă să vedem pe unde am fost, ce decizii am luat la o răscruce, dacă am fi făcut ceva altfel, cum ar fi fost dacă am fi ştiut...dacă şi cu parcă. Evident astfel de întrebări existenţiale te-au bântuit la un moment dat sau încă te bântuie(la fel şi pe mine), de aceea uneori stau şi mă gândesc, dacă ar fi posibil  să-mi trimit nişte scrisori în trecut sau măcar  una, cărui „eu” aş trimite-o şi cam ce i-aş zice. Aş evita totuşi să ofer multe detalii , deorece conform unor teorii privind călătoria în timp,aş putea să mă schimb total..şi sincer...nu ştiu dacă sunt bun sau rău acum, dar aş putea fi şi mult mai rău, şi nu cred că ar fi ceva negativ în toată treaba asta, e bine mai bine să mă descurc...aşaaaaa.”To the time machine!!”.

               Ar fi foarte safe să trimit un mesaj mie celui de 6 ani..habar nu am să citesc deci, ce risc ? Aş putea chiar să merg cu nişte maşinuţe în faţa blocului să ne jucăm, să-i confirm că Moş Crăciun există, iar dacă mă  voi/va ?  întreba  cum o să fie oamenii în 2011, i-aş spune că avem maşini zburătoare,şi curând vom avea un hotel în spaţiu. Cui îi pasă, voi avea la ce să visez, îmi voi dezvolta imaginaţia...iar când le voi spune şi celorlalţi copii, mă vor bate că spun minciuni...nimic ieşit din comun până aici. Mergând mai departe, sau mai aproape în timp, funcţie de punctul de referinţă (ok mai departe, punctul e 6 ani); undeva la 8 ani să zicem, mi-aş cere scuze pentru faza cu Moş Crăciun, şi Iepuraşul, dar mă voi linişti, pentru că voi primi în continuare cadouri în continuare :D.... şi să am grijă când voi juca miuţa cu un  băiat anume (deoarece involuntar, îl voi mutila un pic)... în rest să fiu eu însumi, întrucât nu voi avea nimic de pierdut, până la un anumit moment dat. De ar fi să scriu ceva mie celui de 11 ani  s-ar rezuma la ceva de genul „nu ai de ce să te agiţi, totul va ieşi mai bine decât te aştepţi...şi citeşte mai mult de acum încolo, lasă-i pe ceilalţi, te va ajuta. Crede-mă !” Faza cu cititul s-ar aplica şi azi dar, cui îi pasă atât timp cât este internet   hahahahahah..hahaha..haha...ha?!! Anyone?... Oww c’monn !! În fine, revin. Pentru  cel aflat în etate de 13 anişori aş avea câteva cuvinte, dar precise şi ar suna cam aşa : „...coşurile o sa treacă, nu...nu o să orbeşti, şi nu o să-ţi crească  păr  în  palmă, vezi-ţi de şcoală şi în rest va fi ok totul, iar orice vis ai avea urmează-l, nu ai ce să pierzi”...la acestă perioadă aş mai avea ceva adăugat, însă nu cred că ar face vreo diferenţă şi nici nu cred că ar fi recomandat.      

      Repet, această postare e validă doar dacă ar fi posibilă călătoria în timp, de aceea şi mesajele sunt ca atare, pentru a nu modifica un posibil flux spaţio-temporal. Mereu am avut o slăbiciune pentru science-fiction, şi ca multor altora mi-a plăcut ce era mai SF, şi anume călătoria în timp. Undeva  la 14 ani, as fi cam ocupat cu schimbat de scutece si ecuatii de gradul doi, combinatie ciudata stiu, iar ce aş avea de zis ar fi o mică îmbărbătare, mai precis : „ nu te teme, va veni ziua când vei privi la toate astea şi te vei amuza, până atunci urmează-ţi gândurile şi totul se va limpezi în timp”.Crize preadolescentine, prin care au mai trecut şi alţii iar în acele momente păreau chestii insurmontabile, dar au trecut şi le-au luat locul altele, deoarece aşa e viaţa o înşiruire de trepte, şi când termini de urcat, cazi în pământ...mi se pare corect, ţie nu ? Dar eventual ajung şi în lăudata perioadă a liceului, care personal, mi s-a părut insipidă şi lipsită de culoare, plată, enervantă stresantă, în marea majoritate a timpului, singura perioadă care mă face să zâmbesc fiind cea de la 18 ani în sus, mai precis ultimul an de liceu. De ce zic o asemenea chestie ? Ei bine, din simplul fapt că nu mi-a plăcut niciodată ideea de liceu normal, nu prea m-am adaptat bine la colectiv, am fost un pic antisocial, o rotiţă care nu prea se potrivea (cred ca ar trebui totuşi să întreb un profesionist de toate chestiile astea :-S )...d3şi recunosc faptul că au fost şi unele momente frumoase, insuficiente însă pentru a-mi schimba dorinţa să modific anumite elemente, dacă se poate pe toate. Aşaaaa...deci dacă ar fi să-mi transmit ceva la vreo 15 ani aş începe prin a indica folosirea din abudenţă a gelului de păr, fixativ, şi orice altă formă posibilă de mutilare a podoabei capilare, întrucât nu avea să dureze prea mult. Alte câteva idei esenţiale ar fi sub forma „IEŞI AFARĂ ! GET A PHONE! GET A LIFE! TAKE A F***ING CHANCE!”, fă cunoştinţă cu oamenii, adică ceilalţi oameni, pardon :P.Aceste câteva cuvinte ar trebui să fie suficiente cât să creeze nişte amintiri mai plăcute, sau măcar să le înmoaie pe cele existente, pe toată perioada liceului...deorece nu-mi amintesc să fiu chiar aşa idiot încât să mă duc la vale din cauza lor. Dar chiar şi fără ele, până la urmă lucrurile au reuşit cumva să se rezolve de la sine(nici acum nu prea îmi dau seama cum) iar nişte amintiri plăcute au reuşit totuşi să se strecoare :). Din tot amalgamul ăsta de mici mari frustrări, una parcă încă mă roade, mai precis o perioadă dinaintea majoratului meu, şi a majoratului însuşi... când aş insista destul de mult asupra ideii de a fi dat de permis cu banii pe care i-am dat pentru majoratul unde m-am făcut de cacao, când m-am îmbătat p**ă, şi în ziua de azi se mai vorbeşte de comportamentul meu ‘’exemplar”, iar colegii îşi amintesc cum au râs pe burtă, şi încă mai râd...fiindcă m-au văzut pe mine, care de obicei aveam un comportament exemplar ( ştiu, modestie ca a mea, mai rar), la pământ luptându-mă cu propria prostie şi incompetenţă. Cam astea ar fi offf-urile mele acumulate până la această perioadă, pentru că ce urmează după marele 18, e  relativ normal...şi adecvat vârstei aş îndrăzni să zic. Un alt moment relevant unde aş putea interveni, sau măcar atenţiona ar fi undeva după admiterea la fuckultate...iar cuvintele ar fiu două, mai precis: „boule...idiotule! distracţie plăcută în continuare!!! „  m-aş speria sigur , şi aş fi atent la orice tâmpenie, mai mult ca de obicei. Iar tot ce urmează în continuare, e un lung şir de ani numiţi studenţie în Cţ-a care se întâmplă şi in ziua de azi. Per total lucrurile se putea derula şi mai rău, însă pentru moment, e doar o perioadă de crepuscul, nimic sigur, doar ceaţă şi speranţă. Ce-mi doresc acum ar fi totuşi să primesc o scrisoare  de prin 2020 care să zică : „ Stai calm, totul va fi bine, nu te mai agita, bucură-te de fiecare clipă ! Toate sunt preţioase,sunt cele care te fac să fii tu,care te definesc .”

                 Mă gândesc dacă ai reuşit să ajungi cu lectura până aici dragă cititorule/ cititoare, iar dacă da, am un mare sentiment de admiraţie şi respect faţă de tine, fiindcă faci parte dintre cei puţini ce „calcă” pe aici. Iar astfel îmi cer scuze dacă ţi-am irosit minute preţioase din viaţă, şi totuşi sper să mai revii pe aici :).

                                                      Cu drag, al tău George V

    Piesa ce mi-a inspirat ideea acestei postări:

Licori şi poţiuni

           Mai mult ca sigur dacă ai ajuns să citeşti aceste rânduri ai o anumită vârstă (18+ sper) , şi nu-mi va fi ruşine să-ţi vorbesc despre ...alcool. Nu...nu te voi plicitisi cu o lecţie de chimie(poate un pic), ci doar o trecere în revistă a momentelor acelea în care te-ai trezit într-o dimineaţă şi era parcă prea multă lumină, zgomot,oameni în jur, viaţă în Univers...orice părea prea mult. Un moment în care ai zis ceva de genul ’’În viaţa mea nu am să mai beau...deloc,ever’’..până week-end-ul următor, când o luai de la capăt. Extrem de interesantă această substanţă aflată în diferite băuturi, diferite concentraţii denumită de IUPAC, ethanol sau alcool etilic. Este atât de interesantă încât merită să mă împiedic de ea, măcar cu câteva vorbe, despre ea şi efectul ei asupra societăţii umane în trecut, dar şi în zilele noastre.

           Conform unor surse de încredere(discovery şi wikipedia),această substanţă magică aproape, îşi are originile aproape de negura istoriei scrise, când s-au plictisit unii de prin Sumeria de gustul pâinii şi-au zis să experimenteze cu ceva mai uşor de înghiţit,lichid dacă se poate...iar astfel au ajuns la nişte reţete pentru bere (a.k.a. dulce-amărui elixir), facilitând astfel dezvoltarea societăţii lor...nu fiindcă ştiau să facă bere,dar pentru că îşi permiteau să risipească grâul,adică aveau un mic surplus,ceea ce se traduce în prosperitate,bani...etc. Evident s-au dezvoltat atât de bine, încât doar ceva milenii mai încolo, au cam dispărut şi le-au luat locul celebrii egipteni,care aveau  şi ei o înclinaţie spre a produce asemenea licori...iar pe lângă piramide şi matematică au lăsat moştenire  reţeta pentru bere, ştiau ei ceva că prea multă muncă şi gândire fără bere ar fi inutile. În numele tuturor, dragi vechi sumerieni,egipteni...vă mulţumim. Berea este întradevăr printre cele mai cunoscute băuturi ce au în compoziţia lor acest etanol,dar funcţie de zona geografică, materia primă aflată la îndemână..există şi alte licori după cum urmează în ordinea concentraţiei: vin, lichior,ţuică, vodcă, gin, wiskey,tequila,rom,absint...şi orice altceva mai ştii tu şi ai gustat. Incredibil cât de apreciată este această pseudoramură a chimiei ce se ocupă cu fermentarea şi distilarea tuturor celor mai sus menţionate...dar oare de ce ? Ei bine, trecând peste faptul că fabricarea acestor băuturi este o industrie de jdemiliarde de dolari,euro(you name it) pe an, este cel mai la îndemână antidepresiv dar şi liant social în acelaşi timp.De ce să afirm şi să susţin o asemenea idee? Nici nu trebuie să mă chinui prea mult, fiindcă vorbeşte de la sine, iar propriile tale experienţe o pot confirma cu uşurinţă. Câte tratate, şi înţelegeri economice , militare ,sociale nu s-au semnat la un pahar de vorbă,când un păhărel de ceva înmuia atmosfera,dezlega minţile...şi favoriza încheierea de diverse acte, vânzări de sclavi/sclave, teritorii, ţări..şi multe alte chestii ce intră în această categorie. Câte petreceri ar fi fost nasoale rău de tot,dacă la mijloc nu ar fi fost băuturi cu ceva grade în compoziţie,unde chiar şi cea mai timidă persoană se trezea vorbind reuşind astfel să facă noi cunoştinţe.Tehnic vorbind,existenţa multora dintre noi, de pe această planetă aş îndrăzni să spun, nu ar fi fost posibilă dacă cel puţin o dată, în formarea  legăturii dintre cei care au contribuit la concepţia noastră nu ar fi fost implicate nişte cantităţi de alcool. Nu este regulă, dar e foarte probabil că aşa s-a întâmplat în muuuulte cazuri. Cam aceleaşi chestii se poate spune şi despre unii artişti, care şi-au găsit refugiul şi muza în băuturi de acest gen , de obicei cu grade considerabile...iar tot atâţia şi-au găsit moartea în pahar lăsând  în urmă creaţii mai mult sau mai puţin apreciate. Ca orice lucru în această lume,Univers...totul e bun atât timp cât este în cantităţi moderate, lege valabilă şi pentru această substanţă. La origini, ea este cât se poate de toxică în concentraţii prea mari, dar în concetraţii mai mici, cumva al nostru sistem digestiv reuşeşte să o proceseze. Nu la fel se poate spune şi despre fraţii apropiaţi ai etanolului, cum ar fi cel mai mic din această familie, metanolul,care este de-a dreptul mortal în cantitaţi infime... iar despre fraţii lui mai mari nu am destule informaţii, ştiu că sunt toxici, iar unii din ei sunt solvenţi, sau au diverse întrebuinţări în industria chimică. Revenind la oaia noastră, putem spune că în cantităţi exagerate duce la intoxicaţii şi chiar deces. Dar chiar şi în cantităţi neletale, ea duce la deces atunci când inconştienţi fac acte de bravadă,iar pentru ei zidurile sunt moi iar astfaltul e lichid iar ei plonjează în el îmbrăţişându-l. De condamnat mi se par cazurile in care unii din ei se pun la volan pentru a-şi arăta „măiestria”, ajungând astfel să moară (nu ar fi pagubă dacă ar fi doar ei), dar pe parcurs ucigând şi oameni nevinovaţi. Mult prea multe persoane s-au dus din cauza asta. Mai este şi alcoolismul, o mare problemă în ziua de azi(fiindcă facem parte dintr-o societate meschină şi bolnăvicioasă), când oameni îşi caută alinarea în pahar, dar nu o găsesc ajungând să aducă suferinţă şi celor din jurul lor.... Cam asta ar fi latura întunecată pentru domnul etanol,e antidepresiv,dar ca orice lucru bun,nu îngraşă,nu e ilegal..dar creează dependenţă. De aceea recomand(bine nu eu) dar bunul simţ şi normele sociale...moderaţie şi frecvenţă redusă când vine vorba de consumul lui. Pentru dezmorţire,cantităţi limitate, pentru efecte bizare gen specializare bruscă în religie, istorie, filozofie, moralitate...şi amuzament dublaţi cantitatea; pentru a fi star pe youtube, triplaţi cantitatea...dacă vreţi să vă distrugeţi viaţa, urmaţi reţeta pentru star pe youtube, zilnic.

       Mulţumesc pentru lecturare,iar până la alte manifestaţii pseudoliterare îţi doresc o zi/seară plăcută în continuare.

                                                                           Cu respect,al tău

                                                                                      George V.

P.S.. pentru alte detalii link-urile de mai jos

                                              http://www.desprealcool.ro/

                                       


                                  

Despre căldură şi alte fenomene

           De ce toată lumea se plânge de căldură?... întradevăr se poate începe o conversaţie aşa, vai ce cald e, daaaa...hai să bem o bere în oraş ce zici?...sau poate pur şi simplu ne place să ne văităm de chestii care nu le putem controla, şi nu le putem înţelege şi unii le pun  pe seama divinităţii că ne pedepseşte.

           An de an aceeaşi poveste unde peste tot la ştiri se vorbeşte despre caniculă,val de caldură nord-african, arşiţă, toropeală...cald de cad babele şi moşii pe stradă, iar piţipoancele merg să se răcorească la mare în weekend unde fac topless să nu se bronzeze cu dungi. Aşaaaa..revenim la subiect,dacă stau să mă uit mai bine în calendar e luna iulie...adicăăăăă e cât se poate de vară în emisfera nordică. Iar de când eram eu de o şchioapă ştiu că vara este anotimpul călduros, iar mai ales dacă stai undeva prin Dobrogea sau lunca Dunării,  temperatura medie are valori cu mult mai mari decât în alte zone. Deci, pentru ce atâta agitaţie printre ştiriste să vorbească despre ceva atât de evident şi normal pentru perioada verii ?!! Iar când vine iarna şi viscoleşte de înzăpezeşte pe toţi  ’’infernul alb pune stăpânire pe ţară, iar autorităţile sunt luate pe nepregătite’’... între timp ’’mii turişti iau drumul staţiunilor montane pentru a profita de zăpadă’’ dar înainte să ajungă se blochează câteva ore în trafic. D’oohhhhh...e iarnă. E frig şi ninge ? ce şoc!!! Trebuie să dăm la ştiri că poporul nu a obsevat de capul lui chestia asta. Câte banalităţi debitează uneori ăştia de la ştiri...booooooring. Cât despre vremea caldă de afară, e încă bine, pentru că în fiecare an va şi mai şi decât în precedentul, aşa că nu vă plângeţi degeaba...nu vă place căldura  daţi drumul la aer condiţionat,mutaţi-vă la munte, sau la sat unde e verdeaţă şi nu beton,sau dacă nu în Siberia, e răcoare acolo tot timpul anului, aveţi opţiuni destule deci, ciocu mic. Atâtea şi atâtea stereotipii, incredibil.  O altă chestie care mă enervează este felul cum sunt prezentate ştirile meteo. Mă refer la faptul cum după zile de căldură şi caniculă, piţiponcul/piţipoanca spune că vremea se strică :-|…wtf ?!!!! Păi nu ziceau tot ei că e cald, că e naşpa, că moare oamenii...că se usucă culturile pe câmp and stuff ? Şi acum când se înnorează şi dă să picure ploaie, gata e vreme naşpa ? Cine să-i mai înţeleagă şi pe  ei... Personal cred că nu există vreme bună şi rea, ci doar urmări negative sau pozitive ale persistenţei unui anumit tip de fenomen meteo sau altul, fiincă excesele  dăunează, iar aceste fenomene în cantităţi moderate sunt chiar benefice în marea majoritate a cazurilor. Dacă te referi la  “vreme bună de...” atunci e cu totul altă poveste, se poate vorbi de vreme bună de plajă, de pescuit, de plantat pepeni, de mers la ski, de stat în casă şi dormit, plimbat cu bicicleta....etc. Dar nu poţi spune că un fenomen meteo este bun sau rău, el se manifestă şi generează efecte...ca şi prostia. Cred că ajunge cu rubrica meteo pe ziua de azi.

     O zi faină şi hidrataţi-vă corespunzător.






Nu ştiu de ce..dar îmi place piesa:

       

Despre nimic

       Conform Genezei , la început a fost Cuvântul, adică în gândire profană, nimic...iar din nimic s-a născut Universul. Da, sunt plictisit,trebuie să scriu ceva…am  nimic în cap, deci despre nimic scriu.Este interesant cum de fiecare care dată când nu ai chef să raspunzi la întrebarea cuiva şi vrei să nu te pierzi în detalii inutile îi spui că faci nimic, că nu te gândeşti la nimic, că ai facut nimic. Iar de fapt realitatea e că doar stăteai şi te uitai la un film plictisitor, al cărui nume nu îl ştii sigur …te gândeşti la o mie de chestii care oricum ai vrea să le păstrezi pentru tine şi oricum nu l-ar interesa pe interlocutor sau nu ar fi în interesul lui să ştie exact la ce te gândeşti. Când te întreabă băieţii ce ai făcut cu o fată,le spui că nimic, de fapt ai ieşit cu ea,ai făcut avansuri iar ea ţi-a zis că eşti un obsedat, oricum nu ai avea nici o şansă cu ea şi să nu o mai cauţi niciodată…dar nu ai spune asta,e mai simplu să zici că nimic. Ce ai vrea să faci azi? Nimic..de fapt ai vrea să mergi undeva pe un vârf de munte şi stai să dormi într-o cabană izolată de lume câteva zile, dar nu ai  nici un leu.Chiar şi când stai şi zici că faci nimic..de fapt ,stai…chiar şi atunci când te uiţi pe pereţi faci ceva, execuţi o acţiune de vreun fel mai static ,mai dinamică mai lipsită de importanţă pentru lume, dar e ceva… Aproape mereu, nimic e ceva…e doar o prescurtare a lipsei noastre de interes pentru dezvoltarea anumitor idei, şi expunerea lor,un cuvânt folosit din comoditate,  e chiar şi practic, nu blamez existenţa lui. Deci nimicul are mereu tendinţa de a deveni ceva…sper din tot sufletul să fie adevărat ce scriu eu pe aici, altfel, am încurcat-o :)) :P . Chiar şi când se spune că nu ai nimic în cap, ai ceva, e aer :-J. De ajuns cu nimicurile pe ziua de azi, şi pe viitor, spune ceva, orice, nu mai spune nimic, e mai constructiv, să-ţi foloseşti toţi neuronii, nu să-i laşi să devină emo .

   Have a nice freakin’ day.

Din nou în vacanţă,acasă...

           Nu am să insit asupra acestui subiect, voi încerca să fiu cât se poate de scurt. Majoritatea activităţilor mele zilnice încep astfel, trezit, mâncat..stat pe net,ronţăit ceva, somn de frumuseţe (voi deveni incredibil de frumos vara asta cred)..o dată la două zile mai merg să alerg, să nu uit că am şi ceva muşchi ce trebuiesc folosiţi...seara din nou mâncat şi ocazional mai ies la o bere cu nişte prieteni rătăciţi şi ei pe aici prin Tulcea să povestim cum se mai plictiseşte fiecare pe aici, după  merg acasă mă uit la un film ceva mai o bârfă pe net...şi din nou somn. A doua zi, ciclul se reia... E bine acasă, e relaxant, poate prea relaxant...dar chiar şi acasă parcă nu prea îmi găsesc locul,  aş vrea înapoi la C-ţa. Dar nu e ca şi cum aş suferi aici, sunt şi avantaje...însă până la alte situaţii, evenimente, merge şi aşa.

                                                                                           Extrem de relaxat,

                                                                                                   George V

S-a dus şi anul 3 ...

         Ei bine, inevitabil şi extrem de precis s-a cam dus încă un an de fuckultate. Azi am dat ultimul examen, aşa că oficial,mai am un an şi gata totul, gata joaca, gata vrăjeala, va începe viaţa..cu toate chestiile ei naşpa şi probabil şi un pic din cele bune. Ce simt în momentul de faţă? Simt că parcă a trecut totuşi cam repede, şi că mi-aş fi dorit ceva mai multe amintiri din perioada asta..şi că încă  aş mai avea câte ceva de învăţat, am câteva regrete, dar în rest chiar cred că am făcut ce se putea face având toate condiţiile date. Am aşa..şi un fel de stare de melancolie şi de nelinişte, acea stare care o ai când termini ceva, s-a sfârşit o etapă, şi începe altceva..ce fel de etapă, n-am nici cea mai vagă idee. Dar nu e chiar aşa rău..spre exemplu mă uit la unii foşti colegi care au terminat deja şcoala, au dat licenţa ( restul sunt farmacişti sau medicinişti, pt ei încă vreo 100 de ani de şcoală), adică eu chiar nu m-aş fi văzut să fac ceva care să se termine în 3 ani,  e prea repede...pentru mine acest an în plus e perfect, nici prea mult, nici prea puţin. Ce gânduri am ?...pentru următoarea jumătate de an , la fel ca majoritatea celor care sunt la facultatea mea, sper să apuc să plec în voiajul de cadeţie(să văd şi eu cam cum e o parte din viitoare mea meserie,) ceea ce este destul de greu, dar nu zic nu până nu am exclus toate posibilităţile şi persoanele ce mă pot ajuta în privinţa asta. Curând voi merge pe acasă să-mi mai adun gândurile şi să ordine prin ele...acum sunt doar foarte, foarte confuz , şi obosit.

                                                                                                      Toate cele bune dragă cititorule,

                                                                                                           George V

A fucked up day, a fucked up week….

                    I am presently extremely annoyed, frustrated, very frustrated…and upset and pist off at the same time..I can’t pinpoint an exact reason, I just feel like..it feels like my natural state, chronicly unhappy.

     I would really like to kick someone in the nuts right know, and then while they’re twisting in pain , I would gladly tapdance on their liver…..and piss on their  face afterwards… it would make me feel so much better…but since there is no such person around, I’m just gonna scream inside in 3….2…1..... AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!......AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!...

               Ahhhh…so much better…now let’s carry on with this pathetic life..

La puţin timp de 22

          Mai sunt câteva minute şi voi împlini frumoasa vârstă de  douăzeci şi 2 de ani(interesant cum toate sunt frumoase, şi la 72 dacă ajungi tot o să se spună ca împlineşti frumoasa vârstă). Nici măcar nu mai e aşa fun cum era înainte,când ştiai că e ziua ta..te bucurai…pe cine mint?!!! Nu prea mi-au plăcut zilele mele de la vreo 12-13 ani…era prea monoton totul…nu-mi plăcea atenţia inutilă şi sterilă, ca şi cum în celelalte zile nu existai ca om să te bage cineva în seamă, şi era nevoie de ziua ta ca să exişti cu adevărat. Evident e drăguţ ca şi în astfel de condiţii să fii băgat în seamă, aşa afli cine măcar ştie că exişti şi face efortul de a ţine minte un amănunt legat de tine cum ar fi ziua în care ai părăsit uterul  matern. De aceea am dezactivat azi pe facebook opţiunea ca lumea să vadă că e ziua mea mâine(în vreo câteva minute, bine sunt născut dimineaţa nu la 00:00, dar aşa ca idee). Sunt curios cine va scrie primul pe wall, cine îmi va trimite primul mesaj pe telefon, cine mă va suna să-mi ureze şi mai mulţi ani să mă zvârcolesc sub Soare înainte să devin îngrăşământ. Sunt poate exagerat dar şi curios în acelaşi timp ( e foarte uşor să tastezi “La mulţi ani !!! :*” pe facebook,şi admirabil,respectele mele, dar ar fi şi mai frumos dacă măcar ai şti persoana aceea măcar un pic ). 00:00....Yupiiiiiiii...< :P… practic  am 22 de anişori deja, sunt cu an mai matur, mai înţelept şi cu o vastă experienţă de viaţă...Ceee?!!! aşa se aşteptă lumea să fie cineva la vârsta asta. În realitate însă, mă simt exact opusul celor de mai sus. Dacă m-ar fi întrebat cineva pe la vreo...să zicem paişpe ani  “cum te-ai vedea peste 8 ani ?” probabil că m-aş fi imaginat un pic altfel.  Acum nu pot schimba faptul că mai am încă un an de şcoală,că deocamdată sunt cam student şi încă depind de părinţii mei, deci nu prea e ceva care să poţi numi realizări..adică mai banal de atât nu pot fi nu ? E o etapă cam ciudată(cel puţin pentru mine)...sunt parcă prins, aş vrea să fac mult mai multe decât ceea ce fac acum, ştiu că pot, că sunt capabil să merg şi de unul singur, dar mă reţine ceva, nu găsesc acel imbold,acel impuls care să mă facă să merg fără oprire..sunt un leneş ordinar : ) ,e singura explicaţie decentă. Nu e neapărat să fie ceva special de ziua mea , în fond e la fel ca toate celelate, doar că pe calendar e la fel ca data care e trecută pe certificatul de naştere, şi atât. De acum nu mai cresc, doar înaintez în vârstă, încep să îmbătrânesc ( fratee ce talent am în a-mi crea stări deprimante,dacă m-aş strădui, aş reuşi să deprim şi alte persoane cu un astfel de talent, să convingi oameni obişnuiţi că sunt de fapt nişte nimicuri şi că viaţa lor e inutilă, şi că fac umbră pământului degeaba)....fac paşi spre marele necunoscut.  Mda...dar nu sunt chiar aşa  de prost dispus, e doar starea mea naturală, alimentată mai mult decât  normal, de evenimentul acesta numit zi de naştere. În fine, nu contează prea mult cum va decurge ziua de mâine, sau cine ce şi cum va face în legatură cu ea...băutură să fie, şi restul odată cu belele  vin  de la sine.

                Cam atât pentru această mirobolantă, magnifică si minunată zi...că te deprim şi pe tine, aşa să moară şi capra vecinului. Hai la mulţi ani mie,sănătate, minte, poftă de muncă....fericire, bani, femei şi fete peste 16, etc.....

                                                                     Cu ceva dorinţă de mai bine şi pentru tine dragă cititorule,         

                                                                                                        al tău George V

The only cool gift…true friendship

     It so happens that true friends have to be there for you when you need them the most. Therefore it is even more interesting when from the few you have, one of them is around helping  you to go over a bad state of mind. What am I  really talking about here? This week-end I met an old friend, it was actually her suggestion to meet, and maybe it was coincidence, but I really needed someone close to talk, to forget and ease off some of the stuff I had on my mind. It was the kind of state of mind when you think you’re gonna slip to a not so very nice place called, a bad ass depression…that resulted from bottling up  all sort off small insignificant stuff that end up as one  giant headache you can’t treat with medicine. Anyway, it seems it helped a lot just breaking the freakin’ borring  routine, and being with someone that I can actually be myself and talk about almost everything…simply chatting and having a good time. I don’t know if all of this was on purpose, but for me, this week-end actually felt great... it was like the coolest gift for my upcoming birthday, gaining back my balance. It feels great to be myself again .

                                                                                                                              Thank you….

P.S. sorry for the grammar mistakes in this post, folks..it just something experimental, I wanted to show how good I am, or not, at expressing feelings and such in English also, with no particular reason :P

Puşca şi cureaua lată, ce copil eram odată

        Aş dori pe această cale virtuală  să urez “La mulţi ani !!” tuturor copiilor, dar şi nouă fiindcă nu-i aşa ‘’ mereu vom fi copii părinţilor noştri’’ (true :P).  Dar oare chiar mai putem fii copii cu adevărat ?  Cam care e cea mai veche amintire legată de tine,copil  fiind, pe care o poţi vizualiza acum , şi cam ce îţi poţi aduce aminte despre ce însemna să fii copil cu adevărat, ce simţeai atunci şi nu mai simţi acum?  Cea mai veche amintire a mea este legată de un lan de porumb, foc în jurul meu, şi un fel de cosuleţ cu multe luminiţe(cred că era un fel de navă..),până au venit nişte oameni şi m-au dus în casa lor, şi m-au crescut ca pe propriul lor fiu..da, eu sunt, vărul fără puteri şi talente deosebite al lui Clark Kent(a.k.a Superman). Mda...revenind acum la realitate şi copilărie. Am destule de amintiri, şi ce pot să-mi amintesc e că singura grijă era să mănânci tot, să te joci şi să dormi . Totul era simplu iar toate poveştile credeai că sunt reale, la fel ca şi magia, Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşti… aveai o mulţime de întrebări, dar toate îşi găseau un răspuns simplu sau aproape miraculos, lumea era un loc plin mister ,iar orice lucru nou sau informaţie te fascinau nespus. Cel mai mic cadou era o bucurie imensă,când spuneai vreo prostioară toată lumea râdea şi spunea ce drăguţ eşti…şi cel mai ciudat e că vroiai să fii şi tu mare( ei bine, vi s-a îndeplinit dorinţa,deal with it).Eram inocenţi, fascinaţi de totul din jur,fără griji, curioşi , entuziaşti fără motiv şi credeam în magie. Dar inevitabilul s-a produs, încet dar sigur am început să creştem, lumea părea să nu mai ascundă mari mistere, chiar începea să-şi arate şi latura întunecată, plină de griji, tristeţe, întrebări mult mai multe  ale căror răspunsuri le afli cu greu sau deloc. Începi să ai responsabilităţi, faci promisiuni, vrei să fii mare şi să-ţi duci propria greutate,să ajungi tot mai sus sus, dai la schimb inocenţa,magia pe logică şi certitudine, pe lucruri concrete şi mai palbabile. Uiţi şi nici nu prea vrei să fii copil; e aiurea să visezi la vremuri de demult, acum eşti mare şi-ţi vei folosi imaginaţia pentru a-ţi proiecta viitorul de om matur, într-o lume de oameni mari care au fost şi ei cândva mici,dar care veghează acum la copii lor , ca să-şi poată aminti şi ei de vremurile când zânele,prinţii şi balaurii existau peste şapte mări şi şapte ţări…departe de  patul unde ei visează. Deci, dragii mei, vă puteţi purta inocent, poate să şi aveţi uneori gânduri curate,să vă jucaţi,să fiţi imaturi  şi copilăroşi, să visaţi cu ochii deschişi…dar copii cu adevărat, nu veţi mai fi…NICIODATĂ.

   P.S. Aveţi grijă ce vă doriţi, se poate  îndeplini…>:)

Necaz la orizont

      Iată dragii mei cum timid dar sigur se apropie vara, acel sezon în care afară e ceva mai cald, prilej să mergi la plajă să te bucuri de briză, ţâţe,apa numai bună de bălăceală, nisipul fin şi plin scoici, ţâţeee..bere rece...ahh ce timp minunant,doar că e ceva aiurea la treaba asta, pare prea bine. Ahhh daaa...evident încă puţin şi începe sesiunea, băga-mi-aş....Iar vreo trei săptămâni de colocvii şi examene, în care ai să te rogi la toţi zeii cunoscuţi şi necunoscuţi să iei examenele naşpa şi să poţi să înţelegi ceva când înveţi la cele mai simple. Trebuie totuşi să recunosc faptul că nu am fost aşa lepră ca semestrul trecut, în sensul că în proporţie de 50% am mai citit pe ici pe colo să nu fiu chiar lemn când merg pe la seminarii.Dar de ce 50% ?? Ei bine pentru că restul de 50 nu a avut cine ’’să-mi dea şuturi  în fund’’, şi singur nu pot face asta e destul de greu, iar eu nu sunt chiar aşa de masochist încât să-mi torturez neuronul cu noţiuni care se vor dovedi ulterior absolut inutile sau neconforme cu realitatea practică. Am mai încercat chestia asta şi nu mi-a folosit la aaaabsooolut nimic . Prefer să învăţ cât trebuie, şi pentru mine, iar când va fi cazul să învăţ altceva o voi face, mă adaptez rapid. Oricum ştiu ce examene le voi lua şi chiar cu notă bună şi care le voi pica, va fi cel puţin unul...deci nu are rost să mă strezez prea tare, que sera, sera. Va trece şi asta...iar peste ani ironia este că  posibil să-mi fie şi dor de clipele astea , dar până atunci privesc cu măreţie la vremurile apropiate, care au iz de sesiune. Cât despre plajă şi celelalte vrăjeli, nu sunt chiar aşa mare fan, pielea mea şi ultravioletele nu se înţeleg aşa bine, de aceea mă bronzez numai când e lună plină :P .  Până una alta, mai merg să-mi cumpăr roşii, să pot citi liniştit maine :P .

 

                                                                                               Toate cele bune, dragă cititorule,

                                                                                                              George V

Peste graniţă la bulgari...

       ...am ajuns cu ocazia unui concurs în deja mult prea celebra staţiune Albena. Cam a fost prima dată când am trecut graniţa, aveam tot felul de idei legate de trecutul acesta, dar a fost mai mult decât banal (adică nu au adus câini să ne găsească iarba şi steroizii ...uuups..glumeam :D),aşa că ne-am văzut mai departe de drum până la destinaţie. Aici după ce ne-am îndeplinit misiunea adică să ne luptăm (să iau ciomăgeală de la alţii mai buni ca mine...ahhh only my bloody nose knows) ,am avut timp să ieşim cu băieţii, şi fetele, la o plimbare/băut o bere..maxim şase, şi totodată să văd şi eu de ce era atât de lăudată această staţiune a lor. Cu siguranţă este incomparabil..în primă fază remarci peisajul superb ce o înconjoară, faptul că este curat, verde peste tot..nu te sufocă betonul şi  muzica proastă dată la maxim, totul pare ordonat şi la locul lui, oamenii sunt gata să te primească(atît timp cât ai bani,e regulă general valabilă in ospitalitate ), nu e aglomerat dar probabil asta era şi din cauză că încă nu era sezon pe deplin,preţurile, un pic mai mari decât pe la noi,dar cred că se merită...iar ceea ce se spune despre plajă, e perfect adevărat, e superbă din toate punctele de vedere.Oamenii chiar au ştiut să-şi promoveze produsul şi să investească în el,o vede chiar şi un nepriceput. Este un loc în care aş reveni, şi probabil voi reveni când am să dau şi eu de bani ( când ?..nu ştiu). Până una alta mă duc sa-mi pun nişte comprese peste...tot.

                                                                                                           Cu stimă şi respect dragă cititorule,

                                                                                                                                    al tău George V.

Televiziune şi emisiunile de alta dată

       Din când în când,ocazional, uneori şi cu diferite ocazii (e un pleonasm cât casa, ştiu) mai dau drumu’ la TV să văd ce emisiuni şi ce specimene mai evoluează în aceste emisiuni.  Dacă ai câtuşi de puţini neuroni viabili poate ai obsevat că în ultimii ani apar din ce în ce mai puţine emisiuni decente, şi foarte multe porcării care doar şochează şi-ţi amorţesc mintea,iar puţinii neuroni rămaşi îşi ţin respiraţia şi mor doar fiindcă nu schimbi postul. Prea multe emisiuni cu formate împrumutate din străinătate, prea multe emisiuni gen reality show în care prezintă nişte nimeni pe lume cu replica gata pregătită care ori încearcă să prezinte părinţilor perechea neideală, ori încercă să slăbească sau să cucerească pe “burlac” supunându-se  la tot felul de umilinţe , dansează pentru mine sau arată că nu are talent. În această categorie mai puteţi şi voi adăuga o sumedenie de emisiuni fiindcă le ştiţi prea bine doar sunteţi mari fani.  Precis nu ştiu funcţiile televiziunii,recunosc nu sunt expert media, dar măcar ştiu că una din ele este să informeze, nu să îndobitocească...fiindcă personal asta am impresia că face, pe lângă faptul că adună o groază de bani din reclamele care le bagă atunci când îţi e lumea mai dragă, sunt prea puţine emisiuni de calitate, fiincă da, există şi posturi care se respectă..dar prea puţine. Adevărul e că poţi oricând să schimbi postul dacă nu-ţi convine ceva,nimic mai adevărat, dar nu ar şi mai frumos să ai la ce să schimbi? Ideea acestei postări mi-a venit atunci când butonam şi eu telecomanda căutând ceva la care să mă uit (fiindcă picase netul ) şi am realizat că nu prea aveam la ce, şi chiar nu sunt aşa pretenţios, doar că marea majoritate a posturilor nu aveau nimic. Mi s-a făcut dor de vremurile în care mai dădeau la Tv câte o emisiune de cultură generală, parcă altfel stătea treaba, simţeai că asimilai câte ceva şi nu ţi se spăla creierul (dar în cazul în care vrei să asimilezi informaţie o carte întotdeauna e mai presus decât orice emisiune), pe când în ziua de azi nu am mai vazut nici măcar ceva care să semene 10% cu un astfel de program, ceea ce mi se pare un pic bizar. Astfel că , eu ca un împătimit de cunoştinţe noi am comutat pe celebrul Discavery Şanel, însă şi aici dezamăgire, îl arătau pe unul care mânca viermi în savana africană fiindcă aşa se presupune că ar trebui să facem şi noi ca să supravieţuim în caz de suntem răpiţi din habitatul nostru urban şi paraşutaţi în junglă . Am aşteptat să se termine chestia asta şi au început să arate pe unul care accepta tot felul de meserii murdare ( e bine să ai idee de ceea ce NU trebuie să ajungi să faci în viaţă pe cale profesională) iar după arătau cum se fabrică diverse chestii (aici chiar îmi place emisiunea)....dar chiar şi aşa un pic low pentru o asemenea corporaţie media, nu am prea văzut nici la ei un documentar decent de muuuuult timp pe oricare din multele lor posturi. Comparativ Telenciclopedia încă mi se pare foarte atractivă faţă de unele emisiuni ale altor posturi.  În final oricât de naşpa sau de grozave ar fi unele emisiuni, atât timp cât ele vor avea audienţă aducătoare de profit,posturile le vor tot difuza iar din câte se vede cele naşpa tot câştigă teren iar restul se subţiază, iar asta mă face să mă întreb, ce fel de oameni le preferă pe cele naşpa în detrimentul celor grozave ?

      Până la alte revelaţii, aveţi grijă ce butonaţi şi cui faceţi audienţă. Minte limpede, gânduri curate şi fapte decente(dar nu foarte)...over and out. 


                                                                                    

Oamenii de altă dată

         Aş dori să încep această postare postare cu un mic citat care l-am auzit de la o profă din liceu :

  “ Înainte oamenii produceau idei, acum produc doar lucruri”. Poate nu am înţeles în totalitate această idee atunci, sau poate am înţeles-o prea bine dar abia acum realizez cât adevăr puteau să încorporeze câteva cuvinte despre natura umană şi societate. Şi pe bună dreptate acum, înainte oamenii erau gata să-şi dea viaţa pentru o idee, un ideal...să lupte până la epuizare pentru valori în care ei şi lumea în care trăiau, credeau. Nu aş vrea să insinuez că în ziua de azi nu mai există gânditori, inovatori (poate prea mulţi), însă ideile lor parcă nu ating aşa multă lume, nu schimbă mentalităţi aşa cum au reuşit mulţi din predecesorii lor din această breaslă..decât dacă sunt inovaţii tehnologice, ele încep ca idei, dar sfârşesc ca...obiecte. Avem şi în ziua de azi multe norme etice de conduită , nişte valori care să ne ghideze în societate, poate chiar şi nişte idealuri...dar sunt cam individualiste. Vreau să spun că nu avem ceva care să ne unească pe toţi să luptăm împreună (şi nu zic la luptă gen război), să ne agităm pentru un bine comun şi nu doar pentru propria persoană ( sună un pic a comunism ce zic eu,dar nu la el mă refer ), fiindcă la momentul de faţă am avea destule motive dar preferăm să închidem ochii şi să fim un pic egoişti. Acest tip de atitudine poate ne prieşte pe termen scurt, strict personal...dar nu şi pe termen lung, nu prea văd să iasă ceva bun din toată treaba asta cu societatea de consum(nici nu sunt singurul de altfel). Dar e de aşteptat ca într-un interval nu destul de lung să resimţim acest lucru cu toţii.Într-o junglă urbană din ce în ce mai bolnavă ne zbatem cu toţii să reuşim fiecare cum ştie mai bine, să-şi asigure propria existenţă (perfect natural )...dar fiecare pentru fiecare iar la sfârşit pierdem cu toţii. Un singur Pământ avem şi ar trebui să învăţăm măcar acum ceea ce el are de oferit, nu doar resurse ci şi un cămin plin viaţă. Ar trebui să realizăm că societatea modernă ne oferă întradevăr o vastitate de beneficii, dar cu ce preţ ? Oare chiar avem nevoie de toate? Sunt sigur că nu, dar aşa ne-am obişnuit, cu multe obiecte care să ne dea iluzia de bunăstare şi viaţă mai uşoară...o piramidă a necesităţilor ceva mai largă decât a predecesorilor noştri. Avem , ca societate, destule defecte şi minusuri, dar istoria ne arată că suntem extrem de adaptabili la momente de nevoie, poate chiar mai uniţi , dar personal sper ca această schimbare în mentalitate să survină înainte să fie târziu . Suntem capabili şi de lucruri măreţe, însă doar forţaţi de moment sau de situaţii mai mult sau mai puţin critice. Dar pentru moment, cumva încă ne descurcăm şi aşa..doar suntem supravieţuitori cică, mai ales cei lipiţi de  canapea şi care stau şi scriu pe laptop tot felul de pseudonoţiuni esenţiale legate de umanitate. Îmi bag picioru’!!!!!...nu mai îmi vine nici o idee, sunt blanc..am crezut că am la îndemână un subiect interesant, poate şi e însă m-am blocat...las aşa, oricum nu o să citească prea multă lume...

    Până la alte inepţii şi revelaţii geniale...o zi/seară/noapte placută..

Amintiri reale, iluzii prezente

              După mult timp, azi noapte am revăzut-o pe ea. Eram în curtea bisericii,luasem lumină şi mă îndreptam  înăuntru, când am văzut-o în mulţime (mi-a fost foarte uşor,doar era cu un cap mai mare decât restul lumii,însă chiar şi aşa „ i felt a disturbance in the Force” de înainte să o văd :P) ,la început credeam că mi se pare a fi ea,dar m-am apropiat  să-i spun  „ Hristos a Înviat”, cu cât eram mai aproape cu atât simţeam un mare nod în gât şi inima bătea  mai ceva ca în timpul unei lupte. Credeam că vrea să mă evite fiindcă se uita undeva în mulţime ca şi cum căuta pe cineva (aşa fac eu când mă fac că nu văd pe cineva), dar purta ochelari(ceva ce nu ştiam despre ea, până în acel moment,de fapt, nu mai ştiu multe despre ea) aşa că e foarte posibil chiar să nu mă fi văzut până când nu m-am băgat fix în faţa ei. Când m-a văzut a fost un pic suprinsă, dar am observat un mic zâmbet pe faţa ei, mi-a răspuns  “Adevărat a Înviat!”...şi un ’’taci’’ surâzând în stilul ei caracteristic,asta fiindcă eram un pic pierdut când mă uitam la ea şi vroiam să-i spun că o prinde bine noul accesoriu, dar nu am apucat ;)), m-a citit înainte să scot o vorba . În acele zece secunde ,că nu cred că au fost mai multe, parcă am calatorit un pic în timp. Mi-am dat seama că în ciuda eforturilor mele de a trece peste ea, care până acum câteva ore credeam că au funcţionat, încă mai este ceva din ea pe acolo... şi cu cât voi încerca să o scot, cu atât se va înrădăcina şi mai tare, mereu va fi pe acolo pe undeva, ce rost are să mă mint? Tot  ce pot să fac acum este să accept totul aşa cum e, să nu mai maschez, să nu transform, ar fi doar un alt efort inutil..voi merge înainte, aşa cum au facut şi alţii de mii ani în astfel de situaţii. Asta e, face parte din amintirile mele, din mintea mea, ce a modelat-o într-o anumită măsură...iar ca gest al unei oarecare maturităţi,va trebui să admit că nu-mi pot controla emoţiile, mai ales pe cele subconştiente, dar pot în schimb să le accept aşa cum sunt, unele mai bune altele mai puţin bune şi ciudate. Toate acestea însă mă definesc, adunate alcătuiesc un întreg care sunt eu.  Nu mai am motive să ascund aşa ceva, punct. Viaţa merge înainte şi fără să dramatizez atât fiecare conflict interior. 

      În momentul de faţă mă bântuie gândul să o sun, să o întreb dacă ar vrea să ne întâlnim, dar realizez că aş plictisi-o de moarte...unde nu mai pun că acest pas cu invitaţia, ar fi atât de greşit din atât de multe motive, şi aş părea un pic penibil,fiindcă o sun doar fiindcă mi-a dat un mesaj azi noapte în care mi-a spus ca s-a bucurat atât de tare să mă vadă ( iar pe mine aceste cuvinte, m-au bucurat mai tare decât dacă ar fi fost un mesaj porno :-| ). Dar mai bine mă abţin,e mai bine pentru toată lumea. Până la alte revelaţii psiho-emoţionale vă doresc un Paşte fericit alături de cei dragi şi chiar cei mai antipatici, atât timp cât dau ceva de băut iar în rest toate cele bune.

                                                                                              Cu stimă şi respect dragă cititorule,

                                                                                                    al tău George V.                                               

Încă puţin şi...

         Mai am o zi de stat pe acilea prin minunata Cţ-a după care, cu ocazia minivacanţei de Paşti, mă car pe acasă, să...în principiu să dorm la mine în cameră, şi să mănânc,să mănânc mult,că doar e o sărbatoare a sufletului  nu ?

         Legat de această sărbatoare nu am prea înţeles de ce ea se sărbătoreşte în fiecare an,pe altă dată. Adică am înţeles mecanismul prin care se  stabileşte această dată, însă nu am primit un  răspuns logic de ce se face în felul acesta. Adică să înţeleg ca ăia de acum o mie şi ceva de ani era aşa de cretini că nu s-au uitat în calendar (poate nu aveau săracii)  când l-au ţintuit pe cel care avea  moară pentru păcatele lor, şi chiar i-a iertat, căci nu ştiau ce fac( deci se poate presupune ca erau cretini)....dar au ţinut minte că au facut treaba asta într-o vineri, iar în duminica dupa prima lună plină dupa echinocţiul de primăvară...EL a înviat. Mi se pare perfect logic, vouă nu ? K  La fel mi se pare dubioasă şi data Crăciunului,mereu e la 3 zile după solstiţiul de iarnă. E un fel de a privi lucrurile…si am să ard în Iad pentru că îndrăznesc să am gânduri neortodoxe,dar  e pe bune tot ce am scris mai sus, sunt nişte observaţii cat se poate de obiective. Iar în faţa lor nu pot decât să mă întreb, păi ori suntem creştini ori nu mai suntem….că aşa mai degrabă suntem nişte urmaşi de ai lui Zamolxe şi  druizi pasionaţi de astronomie.

          Dacă printre voi, dragi cititori se află cineva mai luminat la cap, şi ar dori să-mi explice şi mie toate chestiile de mai sus aş fi recunoscător. Până la alte blasfemii  şi idei putrede..vă zic şalom şi alaikum salam.

                                                                                                         Cu stimă şi respect, dragă cititorule

                                                                                                                                Al tău, George V

Şi plouăăă,plouăăăă....şiii plouăăă din nou

            Mă aşteptam să fie o primăvară mai capricioasă, un pic mai rece, dar nici în halul ăsta...De ceva zile în caz de nu ai ieşit din casă cam plouă încontinuu,dimineaţă la prânz şi seara ai o porţie de precipitaţii. De obicei, chiar îmi place când plouă, bine...nu când mă prinde în mijlocul oraşului şi mă face fleaşcă...atunci când deschid geamul să intre aerul proaspăt din timpul ploii, în timp ce-mi beau ceaiul şi mă uit la alţi fraieri care aleargă să nu-i pişe şi pe ei din cap pâna’n picioare fenomenul meteo. Îmi mai place şi faptul că mereu mi se face foame când plouă timp mai  îndelungat aşa, acum faza e să ai şi ce mânca ) sau ronţăi,altfel s-a dus toată distracţia :p. În principiu e un fenomen necesar, pentru că în cele din urmă apa este sinonimă cu viaţa( nu şi dacă îţi ajunge în plămâni,atunci apa=moarte), dar ca orice chestie necesară e bună cu moderaţie, prea puţină ajungi să te rogi şi să faci dansul ploii să picure că altfel ţi se usucă prin câmp chestiile care vrei  să le mânci la toamnă,sau iarna la gura sobei, sau atârnat langă calorifer, în funcţie de preferinţe...prea multă ajungi  să plângi că ţi-a inundat beciu şi nu mai ajungi  la sticlele de vin care le-ai pus tu acolo, sau că vine viitura şi-ţi ia casa cu totu’,atunci e şi mai trist ca ai beciu inundat şi nici măcar nu ai ce bea de necaz :P . Dar de aia i se şi spune capriciile vremii probabil, că natura tot face ce vrea muşchii ei verzi când şi cum are chef...iar pentru noi oamenii, încă e şi o să fie la stadiul de vis umed, faza cu controlatul vremii pentru bunul nostru plac(poate se trezeşte acum vreun retard sa spună că nu...de fapt nuj ce şi nuj cine, că americanii şi ruşii au facut experimente şi i-au plouat pe chinezi şi japonezi de au rămas toţi mici de statură...marş d’aici,am citit şi eu SF-urile alea, numai tu şi cu pretenu’ tău vadim credeţi în ele).

               De fapt toate aberaţiile de mai sus le-am scris doar să pot spune acum că mă cam deprimă un pic tot griul acesta . E legat probabil şi de umiditatea în plus din atmosferă,iar noi cum suntem deja vreo  60 (şi ceva) % apă, iar puţin mai multă decât normal în jurul nostru,în aerul care-l înspirăm, nu este exclus chiar să-ţi modifice şi starea de spirit (cred că sunt chiar şi studii făcute de oameni cu mult mai deştepţi decât mine făcute pe tema asta) care nu este obligatoriu să încline spre negativ, dimpotrivă. Şi tot legat de apă m-a surprins un experiment făcut de un japonez, referitor la reacţia unor banale molecule de apă la stimuli pozitivi şi negativi ( îl chema parcă Masaru Emoto controversat experimentul,dar..). Degeaba încearcă unii să meargă spre alte planete, când noi suntem atât de legaţi de apă, de Planeta Albastră.

            Îţi ajung atâtea idei geniale pentru ziua de azi. Pâna una alta sper să se mai termine peisajul acesta bacovian... gri, umed şi plin cu nervi de primăvară. În final o piesă care se asortează cu vremea de afară :

Cu stimă şi respect,dragă cititorule

al tău George V

          

I’m a bad person

          Am avut parte de o zi chiar super din mai multe motive,dar încă nu cred că e cazul să le enumăr aici. Ceea ce m-a surprins însă şi m-a facut să zâmbesc ca un diabolic ce sunt,  a fost un mic detaliu referitor la relashionship status-ul cuiva de pe fb. Când am văzut acest lucru vreo câteva minute am zâmbit cu gura până la urechi(deşi nu aveam un  motiv logic să fac acest lucru)…echilibrul în Univers fusese restabilit. Asta până când mi-am dat seama că nu e bine să râzi malefic când cineva suferă, asta dacă îţi pasă puţin de acel cineva, fiindcă roata se întoarce şi o vei păţi şi tu.  Dar chiar şi aşa nu mă pot abţine să nu am un zâmbet aşa în colţul gurii…asta e, sunt o persoană rea şi ipocrită, sunt aproape om . :P

              

                                                                                                                              Semnat,

                                                                                                                                 Un om Rău

Ţeapă,ţepi şi ţepe

         

           Că tot veni 1 Aprilie a.k.a. Ziua Păcălelilor m-am gândit eu aşa cu gândul meu gânditor să încropesc ceva legat de acest subiect atotcuprinzător. Aş dori să încep prin a menţiona că singura ţeapă care am primit-o azi a fost cea care mi-am dat-o singur,prin faptul că dimineaţă nu mi-am ascultat instinctul de a dormi mai mult şi am plecat la primul curs, de altfel cam singurul de azi, unde am descoperit că nu a venit profu’..deci un fel de ţeapă. Acum să trec şi la treburi mai neserioase.

               Aproape fiecare dintre noi mai devreme sau mai târziu suntem păcăliţi într-un fel sau altul. Astfel de activităţi au loc începând cu vârstele cele mai fragede până când ai o vârstă venerabilă şi tot se găseşte cineva să-ţi tragă o ţeapă. Problema nu este existenţa unor astfel de întâmplări, să le zicem, ci de ce au ele loc? Eu cred că într-o zi pe când erau mai sătui  şi plictisiţi nişte străbuni homo sapiens,or fi zis flămândului tribului că în vreo grotă vecină e mai multă mâncare doar să-l vadă cum iese fugărit de lupi. Bine,e doar o presupunere, fiindcă motivul ar putea fi pur şi simplu natura umană în toată frumuseţea dar şi perversitatea ei. Realitatea este că cele mai multe ţepe  şi mă refer la cele dată pe scală largă omenirii, au avut loc fie din prostie, fie din dorinţa de deţine controlul asupra unor mase de oameni cu un I.Q. ceva mai scăzut, de către un colectiv de ţepuitori cu ambiţii ceva mai ridicate. Aici s-ar putea încadra fazele gen ”voi îmi daţi un procent din grâul care îl creşteţi şi culegeţi voi de pe câmpul care de fapt e al meu, şi eu vă protejez de cotropitori” când   el făcea  de fapt alianţă, să nu şi-o ia el  marele protector în gură. Fazele de genul se considerau  formaţiuni prestatale,mie mi se par tot nişte ţepe ceva mai elaborate. Ele au loc şi azi dar prin vot ( altă mare ţeapă), deci alegi singur pe ţepuitor. Mai existau şi ţepele gen Pământul e plat, iar când s-au prins că e rotund, l-au ars pe unu pe rug(Galilei parcă îi zicea) pentru că le-a zis că Pământul se învârte în jurul Soarelui. În astfel de categorii se pot înscrie şi celebrele cruciade când măreţii cavaleri mergeau să elibereze Ierusalimul de păgâni, dar pe drum mai jefuiau câte un sat creştin două,chiar şi otomane, le violau femeile şi fiicele oamenilor de acolo, ce mai, expediţii reuşite.Şi câte exemple de acest gen se pot găsi, mie acum mi-au venit astea în minte,iar asupra unora nu mă pot pronunţa fiindcă aş cădea în blasfemie,sau nu am destule informaţii despre ele. Se poate totuşi face vreo distincţie între ţeapă şi minciună? Diferenţa între ele subtilă, fiindcă în esenţă sunt cam aceleaşi. Ce-i drept nu toate ţepele sunt naşpa, iar aici mă refer la ţepele Moş Crăciun, Iepuraşul sau mai nou am văzut că se poartă şi Zâna Măseluţă...semn că de mici învăţăm să acceptăm unele ţepe, atât timp cât avem şi un mic beneficiu. Când creştem avem parte şi de ţepele “Te iubesc”, dar îmi place  să iubesc şi alte persoane, sau cele cu “ai încredere în mine, rămâne între noi, nu o să afle nimeni” şi află toate lumea...eheeee, şi câte şi mai câte,unii din voi le ştiţi mai bine chiar decât mine. Concluzia ar fi următoarea dragi copii, sigur aţi luat o ţeapă, sigur veţi mai lua..de aceea atunci când aveţi ocazia, şi dacă vă duce mintea, trageţi şi voi ţepe..ce naiba, doar e lume bazată pe ţepe.

               Cam atât pentru azi,s-ar putea mai spune multe chestii pe tema asta dar îmi e prea lene şi somn, până la alte ţepe şi vrăjeli, o zi bună îţi doresc.

                                                                                        

                                                                                                         Cu stimă şi respect ,dragă cititorule,

                                                                                                                                  al tău George V.

                                                                                                                               

                                                                                                      

Un fel de versuri II ( Poeticus)

         Se face că din nou dezgrop capodopere în materie de lirism, scrise de mine în tinereţe, şi care acum vor să iasă la suprafaţă. Evident nu sunt ca lumea, dacă eu din trecut aş şti că “deşteptul” de acum le pune pe site-uri publice, fără să se fi chinuit de atunci să le şlefuiască un pic, s-ar lua la bătaie, dar nu ar avea nici o şansă că era "poet" şi fire sensibilă, nu prea ştia să se bată....aşa că fară alte aberaţii :

       Scrisoare către Ea

Mult timp s-a scurs de Atunci

Dar eu încă te aştept.

Curând, într-o zi, sper că vei veni

Cu atingerea ta, de viaţă şi foc;

Din întuneric să mă faci să tresalt,

Lumina şi căldura în suflet, să-mi readuci,

Din buzele tale, viaţă să sorb.

Tu însă, venirea ţi-o amâni;

Stropi de toamnă şi noapte

Încep încet sufletul să-mi înnece,

În mine lumina se stinge,

Doar tu o mai poţi reaprinde.

Gândul meu, mereu la tine zboară,

O ea, imaginară...

Veselă, verde, puternică şi malefică.

Dar tu nu vii...Mă laşi să mă sting,

Întunericul şi frigul să mă învăluie.

Când vei veni, va fi poate

Mult prea târziu,

Mult prea greu să mai vezi ,

Lumină în mine.

Oriunde ai fi,să ştii

Te aştept...încă.

(14.10.2007)


                Între timp a apărut şi ea şi ele şi iele, deci în privinţa asta micul suferind nu ar avea nimic de spus sau de regretat,iar acum îmi dau seama cât de inutilă e postarea asta, ca marea majoritate de altfel.