Oamenii de altă dată

         Aş dori să încep această postare postare cu un mic citat care l-am auzit de la o profă din liceu :

  “ Înainte oamenii produceau idei, acum produc doar lucruri”. Poate nu am înţeles în totalitate această idee atunci, sau poate am înţeles-o prea bine dar abia acum realizez cât adevăr puteau să încorporeze câteva cuvinte despre natura umană şi societate. Şi pe bună dreptate acum, înainte oamenii erau gata să-şi dea viaţa pentru o idee, un ideal...să lupte până la epuizare pentru valori în care ei şi lumea în care trăiau, credeau. Nu aş vrea să insinuez că în ziua de azi nu mai există gânditori, inovatori (poate prea mulţi), însă ideile lor parcă nu ating aşa multă lume, nu schimbă mentalităţi aşa cum au reuşit mulţi din predecesorii lor din această breaslă..decât dacă sunt inovaţii tehnologice, ele încep ca idei, dar sfârşesc ca...obiecte. Avem şi în ziua de azi multe norme etice de conduită , nişte valori care să ne ghideze în societate, poate chiar şi nişte idealuri...dar sunt cam individualiste. Vreau să spun că nu avem ceva care să ne unească pe toţi să luptăm împreună (şi nu zic la luptă gen război), să ne agităm pentru un bine comun şi nu doar pentru propria persoană ( sună un pic a comunism ce zic eu,dar nu la el mă refer ), fiindcă la momentul de faţă am avea destule motive dar preferăm să închidem ochii şi să fim un pic egoişti. Acest tip de atitudine poate ne prieşte pe termen scurt, strict personal...dar nu şi pe termen lung, nu prea văd să iasă ceva bun din toată treaba asta cu societatea de consum(nici nu sunt singurul de altfel). Dar e de aşteptat ca într-un interval nu destul de lung să resimţim acest lucru cu toţii.Într-o junglă urbană din ce în ce mai bolnavă ne zbatem cu toţii să reuşim fiecare cum ştie mai bine, să-şi asigure propria existenţă (perfect natural )...dar fiecare pentru fiecare iar la sfârşit pierdem cu toţii. Un singur Pământ avem şi ar trebui să învăţăm măcar acum ceea ce el are de oferit, nu doar resurse ci şi un cămin plin viaţă. Ar trebui să realizăm că societatea modernă ne oferă întradevăr o vastitate de beneficii, dar cu ce preţ ? Oare chiar avem nevoie de toate? Sunt sigur că nu, dar aşa ne-am obişnuit, cu multe obiecte care să ne dea iluzia de bunăstare şi viaţă mai uşoară...o piramidă a necesităţilor ceva mai largă decât a predecesorilor noştri. Avem , ca societate, destule defecte şi minusuri, dar istoria ne arată că suntem extrem de adaptabili la momente de nevoie, poate chiar mai uniţi , dar personal sper ca această schimbare în mentalitate să survină înainte să fie târziu . Suntem capabili şi de lucruri măreţe, însă doar forţaţi de moment sau de situaţii mai mult sau mai puţin critice. Dar pentru moment, cumva încă ne descurcăm şi aşa..doar suntem supravieţuitori cică, mai ales cei lipiţi de  canapea şi care stau şi scriu pe laptop tot felul de pseudonoţiuni esenţiale legate de umanitate. Îmi bag picioru’!!!!!...nu mai îmi vine nici o idee, sunt blanc..am crezut că am la îndemână un subiect interesant, poate şi e însă m-am blocat...las aşa, oricum nu o să citească prea multă lume...

    Până la alte inepţii şi revelaţii geniale...o zi/seară/noapte placută..

Amintiri reale, iluzii prezente

              După mult timp, azi noapte am revăzut-o pe ea. Eram în curtea bisericii,luasem lumină şi mă îndreptam  înăuntru, când am văzut-o în mulţime (mi-a fost foarte uşor,doar era cu un cap mai mare decât restul lumii,însă chiar şi aşa „ i felt a disturbance in the Force” de înainte să o văd :P) ,la început credeam că mi se pare a fi ea,dar m-am apropiat  să-i spun  „ Hristos a Înviat”, cu cât eram mai aproape cu atât simţeam un mare nod în gât şi inima bătea  mai ceva ca în timpul unei lupte. Credeam că vrea să mă evite fiindcă se uita undeva în mulţime ca şi cum căuta pe cineva (aşa fac eu când mă fac că nu văd pe cineva), dar purta ochelari(ceva ce nu ştiam despre ea, până în acel moment,de fapt, nu mai ştiu multe despre ea) aşa că e foarte posibil chiar să nu mă fi văzut până când nu m-am băgat fix în faţa ei. Când m-a văzut a fost un pic suprinsă, dar am observat un mic zâmbet pe faţa ei, mi-a răspuns  “Adevărat a Înviat!”...şi un ’’taci’’ surâzând în stilul ei caracteristic,asta fiindcă eram un pic pierdut când mă uitam la ea şi vroiam să-i spun că o prinde bine noul accesoriu, dar nu am apucat ;)), m-a citit înainte să scot o vorba . În acele zece secunde ,că nu cred că au fost mai multe, parcă am calatorit un pic în timp. Mi-am dat seama că în ciuda eforturilor mele de a trece peste ea, care până acum câteva ore credeam că au funcţionat, încă mai este ceva din ea pe acolo... şi cu cât voi încerca să o scot, cu atât se va înrădăcina şi mai tare, mereu va fi pe acolo pe undeva, ce rost are să mă mint? Tot  ce pot să fac acum este să accept totul aşa cum e, să nu mai maschez, să nu transform, ar fi doar un alt efort inutil..voi merge înainte, aşa cum au facut şi alţii de mii ani în astfel de situaţii. Asta e, face parte din amintirile mele, din mintea mea, ce a modelat-o într-o anumită măsură...iar ca gest al unei oarecare maturităţi,va trebui să admit că nu-mi pot controla emoţiile, mai ales pe cele subconştiente, dar pot în schimb să le accept aşa cum sunt, unele mai bune altele mai puţin bune şi ciudate. Toate acestea însă mă definesc, adunate alcătuiesc un întreg care sunt eu.  Nu mai am motive să ascund aşa ceva, punct. Viaţa merge înainte şi fără să dramatizez atât fiecare conflict interior. 

      În momentul de faţă mă bântuie gândul să o sun, să o întreb dacă ar vrea să ne întâlnim, dar realizez că aş plictisi-o de moarte...unde nu mai pun că acest pas cu invitaţia, ar fi atât de greşit din atât de multe motive, şi aş părea un pic penibil,fiindcă o sun doar fiindcă mi-a dat un mesaj azi noapte în care mi-a spus ca s-a bucurat atât de tare să mă vadă ( iar pe mine aceste cuvinte, m-au bucurat mai tare decât dacă ar fi fost un mesaj porno :-| ). Dar mai bine mă abţin,e mai bine pentru toată lumea. Până la alte revelaţii psiho-emoţionale vă doresc un Paşte fericit alături de cei dragi şi chiar cei mai antipatici, atât timp cât dau ceva de băut iar în rest toate cele bune.

                                                                                              Cu stimă şi respect dragă cititorule,

                                                                                                    al tău George V.                                               

Încă puţin şi...

         Mai am o zi de stat pe acilea prin minunata Cţ-a după care, cu ocazia minivacanţei de Paşti, mă car pe acasă, să...în principiu să dorm la mine în cameră, şi să mănânc,să mănânc mult,că doar e o sărbatoare a sufletului  nu ?

         Legat de această sărbatoare nu am prea înţeles de ce ea se sărbătoreşte în fiecare an,pe altă dată. Adică am înţeles mecanismul prin care se  stabileşte această dată, însă nu am primit un  răspuns logic de ce se face în felul acesta. Adică să înţeleg ca ăia de acum o mie şi ceva de ani era aşa de cretini că nu s-au uitat în calendar (poate nu aveau săracii)  când l-au ţintuit pe cel care avea  moară pentru păcatele lor, şi chiar i-a iertat, căci nu ştiau ce fac( deci se poate presupune ca erau cretini)....dar au ţinut minte că au facut treaba asta într-o vineri, iar în duminica dupa prima lună plină dupa echinocţiul de primăvară...EL a înviat. Mi se pare perfect logic, vouă nu ? K  La fel mi se pare dubioasă şi data Crăciunului,mereu e la 3 zile după solstiţiul de iarnă. E un fel de a privi lucrurile…si am să ard în Iad pentru că îndrăznesc să am gânduri neortodoxe,dar  e pe bune tot ce am scris mai sus, sunt nişte observaţii cat se poate de obiective. Iar în faţa lor nu pot decât să mă întreb, păi ori suntem creştini ori nu mai suntem….că aşa mai degrabă suntem nişte urmaşi de ai lui Zamolxe şi  druizi pasionaţi de astronomie.

          Dacă printre voi, dragi cititori se află cineva mai luminat la cap, şi ar dori să-mi explice şi mie toate chestiile de mai sus aş fi recunoscător. Până la alte blasfemii  şi idei putrede..vă zic şalom şi alaikum salam.

                                                                                                         Cu stimă şi respect, dragă cititorule

                                                                                                                                Al tău, George V

Şi plouăăă,plouăăăă....şiii plouăăă din nou

            Mă aşteptam să fie o primăvară mai capricioasă, un pic mai rece, dar nici în halul ăsta...De ceva zile în caz de nu ai ieşit din casă cam plouă încontinuu,dimineaţă la prânz şi seara ai o porţie de precipitaţii. De obicei, chiar îmi place când plouă, bine...nu când mă prinde în mijlocul oraşului şi mă face fleaşcă...atunci când deschid geamul să intre aerul proaspăt din timpul ploii, în timp ce-mi beau ceaiul şi mă uit la alţi fraieri care aleargă să nu-i pişe şi pe ei din cap pâna’n picioare fenomenul meteo. Îmi mai place şi faptul că mereu mi se face foame când plouă timp mai  îndelungat aşa, acum faza e să ai şi ce mânca ) sau ronţăi,altfel s-a dus toată distracţia :p. În principiu e un fenomen necesar, pentru că în cele din urmă apa este sinonimă cu viaţa( nu şi dacă îţi ajunge în plămâni,atunci apa=moarte), dar ca orice chestie necesară e bună cu moderaţie, prea puţină ajungi să te rogi şi să faci dansul ploii să picure că altfel ţi se usucă prin câmp chestiile care vrei  să le mânci la toamnă,sau iarna la gura sobei, sau atârnat langă calorifer, în funcţie de preferinţe...prea multă ajungi  să plângi că ţi-a inundat beciu şi nu mai ajungi  la sticlele de vin care le-ai pus tu acolo, sau că vine viitura şi-ţi ia casa cu totu’,atunci e şi mai trist ca ai beciu inundat şi nici măcar nu ai ce bea de necaz :P . Dar de aia i se şi spune capriciile vremii probabil, că natura tot face ce vrea muşchii ei verzi când şi cum are chef...iar pentru noi oamenii, încă e şi o să fie la stadiul de vis umed, faza cu controlatul vremii pentru bunul nostru plac(poate se trezeşte acum vreun retard sa spună că nu...de fapt nuj ce şi nuj cine, că americanii şi ruşii au facut experimente şi i-au plouat pe chinezi şi japonezi de au rămas toţi mici de statură...marş d’aici,am citit şi eu SF-urile alea, numai tu şi cu pretenu’ tău vadim credeţi în ele).

               De fapt toate aberaţiile de mai sus le-am scris doar să pot spune acum că mă cam deprimă un pic tot griul acesta . E legat probabil şi de umiditatea în plus din atmosferă,iar noi cum suntem deja vreo  60 (şi ceva) % apă, iar puţin mai multă decât normal în jurul nostru,în aerul care-l înspirăm, nu este exclus chiar să-ţi modifice şi starea de spirit (cred că sunt chiar şi studii făcute de oameni cu mult mai deştepţi decât mine făcute pe tema asta) care nu este obligatoriu să încline spre negativ, dimpotrivă. Şi tot legat de apă m-a surprins un experiment făcut de un japonez, referitor la reacţia unor banale molecule de apă la stimuli pozitivi şi negativi ( îl chema parcă Masaru Emoto controversat experimentul,dar..). Degeaba încearcă unii să meargă spre alte planete, când noi suntem atât de legaţi de apă, de Planeta Albastră.

            Îţi ajung atâtea idei geniale pentru ziua de azi. Pâna una alta sper să se mai termine peisajul acesta bacovian... gri, umed şi plin cu nervi de primăvară. În final o piesă care se asortează cu vremea de afară :

Cu stimă şi respect,dragă cititorule

al tău George V

          

I’m a bad person

          Am avut parte de o zi chiar super din mai multe motive,dar încă nu cred că e cazul să le enumăr aici. Ceea ce m-a surprins însă şi m-a facut să zâmbesc ca un diabolic ce sunt,  a fost un mic detaliu referitor la relashionship status-ul cuiva de pe fb. Când am văzut acest lucru vreo câteva minute am zâmbit cu gura până la urechi(deşi nu aveam un  motiv logic să fac acest lucru)…echilibrul în Univers fusese restabilit. Asta până când mi-am dat seama că nu e bine să râzi malefic când cineva suferă, asta dacă îţi pasă puţin de acel cineva, fiindcă roata se întoarce şi o vei păţi şi tu.  Dar chiar şi aşa nu mă pot abţine să nu am un zâmbet aşa în colţul gurii…asta e, sunt o persoană rea şi ipocrită, sunt aproape om . :P

              

                                                                                                                              Semnat,

                                                                                                                                 Un om Rău

Ţeapă,ţepi şi ţepe

         

           Că tot veni 1 Aprilie a.k.a. Ziua Păcălelilor m-am gândit eu aşa cu gândul meu gânditor să încropesc ceva legat de acest subiect atotcuprinzător. Aş dori să încep prin a menţiona că singura ţeapă care am primit-o azi a fost cea care mi-am dat-o singur,prin faptul că dimineaţă nu mi-am ascultat instinctul de a dormi mai mult şi am plecat la primul curs, de altfel cam singurul de azi, unde am descoperit că nu a venit profu’..deci un fel de ţeapă. Acum să trec şi la treburi mai neserioase.

               Aproape fiecare dintre noi mai devreme sau mai târziu suntem păcăliţi într-un fel sau altul. Astfel de activităţi au loc începând cu vârstele cele mai fragede până când ai o vârstă venerabilă şi tot se găseşte cineva să-ţi tragă o ţeapă. Problema nu este existenţa unor astfel de întâmplări, să le zicem, ci de ce au ele loc? Eu cred că într-o zi pe când erau mai sătui  şi plictisiţi nişte străbuni homo sapiens,or fi zis flămândului tribului că în vreo grotă vecină e mai multă mâncare doar să-l vadă cum iese fugărit de lupi. Bine,e doar o presupunere, fiindcă motivul ar putea fi pur şi simplu natura umană în toată frumuseţea dar şi perversitatea ei. Realitatea este că cele mai multe ţepe  şi mă refer la cele dată pe scală largă omenirii, au avut loc fie din prostie, fie din dorinţa de deţine controlul asupra unor mase de oameni cu un I.Q. ceva mai scăzut, de către un colectiv de ţepuitori cu ambiţii ceva mai ridicate. Aici s-ar putea încadra fazele gen ”voi îmi daţi un procent din grâul care îl creşteţi şi culegeţi voi de pe câmpul care de fapt e al meu, şi eu vă protejez de cotropitori” când   el făcea  de fapt alianţă, să nu şi-o ia el  marele protector în gură. Fazele de genul se considerau  formaţiuni prestatale,mie mi se par tot nişte ţepe ceva mai elaborate. Ele au loc şi azi dar prin vot ( altă mare ţeapă), deci alegi singur pe ţepuitor. Mai existau şi ţepele gen Pământul e plat, iar când s-au prins că e rotund, l-au ars pe unu pe rug(Galilei parcă îi zicea) pentru că le-a zis că Pământul se învârte în jurul Soarelui. În astfel de categorii se pot înscrie şi celebrele cruciade când măreţii cavaleri mergeau să elibereze Ierusalimul de păgâni, dar pe drum mai jefuiau câte un sat creştin două,chiar şi otomane, le violau femeile şi fiicele oamenilor de acolo, ce mai, expediţii reuşite.Şi câte exemple de acest gen se pot găsi, mie acum mi-au venit astea în minte,iar asupra unora nu mă pot pronunţa fiindcă aş cădea în blasfemie,sau nu am destule informaţii despre ele. Se poate totuşi face vreo distincţie între ţeapă şi minciună? Diferenţa între ele subtilă, fiindcă în esenţă sunt cam aceleaşi. Ce-i drept nu toate ţepele sunt naşpa, iar aici mă refer la ţepele Moş Crăciun, Iepuraşul sau mai nou am văzut că se poartă şi Zâna Măseluţă...semn că de mici învăţăm să acceptăm unele ţepe, atât timp cât avem şi un mic beneficiu. Când creştem avem parte şi de ţepele “Te iubesc”, dar îmi place  să iubesc şi alte persoane, sau cele cu “ai încredere în mine, rămâne între noi, nu o să afle nimeni” şi află toate lumea...eheeee, şi câte şi mai câte,unii din voi le ştiţi mai bine chiar decât mine. Concluzia ar fi următoarea dragi copii, sigur aţi luat o ţeapă, sigur veţi mai lua..de aceea atunci când aveţi ocazia, şi dacă vă duce mintea, trageţi şi voi ţepe..ce naiba, doar e lume bazată pe ţepe.

               Cam atât pentru azi,s-ar putea mai spune multe chestii pe tema asta dar îmi e prea lene şi somn, până la alte ţepe şi vrăjeli, o zi bună îţi doresc.

                                                                                        

                                                                                                         Cu stimă şi respect ,dragă cititorule,

                                                                                                                                  al tău George V.