S-a dus şi anul 3 ...

         Ei bine, inevitabil şi extrem de precis s-a cam dus încă un an de fuckultate. Azi am dat ultimul examen, aşa că oficial,mai am un an şi gata totul, gata joaca, gata vrăjeala, va începe viaţa..cu toate chestiile ei naşpa şi probabil şi un pic din cele bune. Ce simt în momentul de faţă? Simt că parcă a trecut totuşi cam repede, şi că mi-aş fi dorit ceva mai multe amintiri din perioada asta..şi că încă  aş mai avea câte ceva de învăţat, am câteva regrete, dar în rest chiar cred că am făcut ce se putea face având toate condiţiile date. Am aşa..şi un fel de stare de melancolie şi de nelinişte, acea stare care o ai când termini ceva, s-a sfârşit o etapă, şi începe altceva..ce fel de etapă, n-am nici cea mai vagă idee. Dar nu e chiar aşa rău..spre exemplu mă uit la unii foşti colegi care au terminat deja şcoala, au dat licenţa ( restul sunt farmacişti sau medicinişti, pt ei încă vreo 100 de ani de şcoală), adică eu chiar nu m-aş fi văzut să fac ceva care să se termine în 3 ani,  e prea repede...pentru mine acest an în plus e perfect, nici prea mult, nici prea puţin. Ce gânduri am ?...pentru următoarea jumătate de an , la fel ca majoritatea celor care sunt la facultatea mea, sper să apuc să plec în voiajul de cadeţie(să văd şi eu cam cum e o parte din viitoare mea meserie,) ceea ce este destul de greu, dar nu zic nu până nu am exclus toate posibilităţile şi persoanele ce mă pot ajuta în privinţa asta. Curând voi merge pe acasă să-mi mai adun gândurile şi să ordine prin ele...acum sunt doar foarte, foarte confuz , şi obosit.

                                                                                                      Toate cele bune dragă cititorule,

                                                                                                           George V

A fucked up day, a fucked up week….

                    I am presently extremely annoyed, frustrated, very frustrated…and upset and pist off at the same time..I can’t pinpoint an exact reason, I just feel like..it feels like my natural state, chronicly unhappy.

     I would really like to kick someone in the nuts right know, and then while they’re twisting in pain , I would gladly tapdance on their liver…..and piss on their  face afterwards… it would make me feel so much better…but since there is no such person around, I’m just gonna scream inside in 3….2…1..... AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!......AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!...

               Ahhhh…so much better…now let’s carry on with this pathetic life..

La puţin timp de 22

          Mai sunt câteva minute şi voi împlini frumoasa vârstă de  douăzeci şi 2 de ani(interesant cum toate sunt frumoase, şi la 72 dacă ajungi tot o să se spună ca împlineşti frumoasa vârstă). Nici măcar nu mai e aşa fun cum era înainte,când ştiai că e ziua ta..te bucurai…pe cine mint?!!! Nu prea mi-au plăcut zilele mele de la vreo 12-13 ani…era prea monoton totul…nu-mi plăcea atenţia inutilă şi sterilă, ca şi cum în celelalte zile nu existai ca om să te bage cineva în seamă, şi era nevoie de ziua ta ca să exişti cu adevărat. Evident e drăguţ ca şi în astfel de condiţii să fii băgat în seamă, aşa afli cine măcar ştie că exişti şi face efortul de a ţine minte un amănunt legat de tine cum ar fi ziua în care ai părăsit uterul  matern. De aceea am dezactivat azi pe facebook opţiunea ca lumea să vadă că e ziua mea mâine(în vreo câteva minute, bine sunt născut dimineaţa nu la 00:00, dar aşa ca idee). Sunt curios cine va scrie primul pe wall, cine îmi va trimite primul mesaj pe telefon, cine mă va suna să-mi ureze şi mai mulţi ani să mă zvârcolesc sub Soare înainte să devin îngrăşământ. Sunt poate exagerat dar şi curios în acelaşi timp ( e foarte uşor să tastezi “La mulţi ani !!! :*” pe facebook,şi admirabil,respectele mele, dar ar fi şi mai frumos dacă măcar ai şti persoana aceea măcar un pic ). 00:00....Yupiiiiiiii...< :P… practic  am 22 de anişori deja, sunt cu an mai matur, mai înţelept şi cu o vastă experienţă de viaţă...Ceee?!!! aşa se aşteptă lumea să fie cineva la vârsta asta. În realitate însă, mă simt exact opusul celor de mai sus. Dacă m-ar fi întrebat cineva pe la vreo...să zicem paişpe ani  “cum te-ai vedea peste 8 ani ?” probabil că m-aş fi imaginat un pic altfel.  Acum nu pot schimba faptul că mai am încă un an de şcoală,că deocamdată sunt cam student şi încă depind de părinţii mei, deci nu prea e ceva care să poţi numi realizări..adică mai banal de atât nu pot fi nu ? E o etapă cam ciudată(cel puţin pentru mine)...sunt parcă prins, aş vrea să fac mult mai multe decât ceea ce fac acum, ştiu că pot, că sunt capabil să merg şi de unul singur, dar mă reţine ceva, nu găsesc acel imbold,acel impuls care să mă facă să merg fără oprire..sunt un leneş ordinar : ) ,e singura explicaţie decentă. Nu e neapărat să fie ceva special de ziua mea , în fond e la fel ca toate celelate, doar că pe calendar e la fel ca data care e trecută pe certificatul de naştere, şi atât. De acum nu mai cresc, doar înaintez în vârstă, încep să îmbătrânesc ( fratee ce talent am în a-mi crea stări deprimante,dacă m-aş strădui, aş reuşi să deprim şi alte persoane cu un astfel de talent, să convingi oameni obişnuiţi că sunt de fapt nişte nimicuri şi că viaţa lor e inutilă, şi că fac umbră pământului degeaba)....fac paşi spre marele necunoscut.  Mda...dar nu sunt chiar aşa  de prost dispus, e doar starea mea naturală, alimentată mai mult decât  normal, de evenimentul acesta numit zi de naştere. În fine, nu contează prea mult cum va decurge ziua de mâine, sau cine ce şi cum va face în legatură cu ea...băutură să fie, şi restul odată cu belele  vin  de la sine.

                Cam atât pentru această mirobolantă, magnifică si minunată zi...că te deprim şi pe tine, aşa să moară şi capra vecinului. Hai la mulţi ani mie,sănătate, minte, poftă de muncă....fericire, bani, femei şi fete peste 16, etc.....

                                                                     Cu ceva dorinţă de mai bine şi pentru tine dragă cititorule,         

                                                                                                        al tău George V

The only cool gift…true friendship

     It so happens that true friends have to be there for you when you need them the most. Therefore it is even more interesting when from the few you have, one of them is around helping  you to go over a bad state of mind. What am I  really talking about here? This week-end I met an old friend, it was actually her suggestion to meet, and maybe it was coincidence, but I really needed someone close to talk, to forget and ease off some of the stuff I had on my mind. It was the kind of state of mind when you think you’re gonna slip to a not so very nice place called, a bad ass depression…that resulted from bottling up  all sort off small insignificant stuff that end up as one  giant headache you can’t treat with medicine. Anyway, it seems it helped a lot just breaking the freakin’ borring  routine, and being with someone that I can actually be myself and talk about almost everything…simply chatting and having a good time. I don’t know if all of this was on purpose, but for me, this week-end actually felt great... it was like the coolest gift for my upcoming birthday, gaining back my balance. It feels great to be myself again .

                                                                                                                              Thank you….

P.S. sorry for the grammar mistakes in this post, folks..it just something experimental, I wanted to show how good I am, or not, at expressing feelings and such in English also, with no particular reason :P

Puşca şi cureaua lată, ce copil eram odată

        Aş dori pe această cale virtuală  să urez “La mulţi ani !!” tuturor copiilor, dar şi nouă fiindcă nu-i aşa ‘’ mereu vom fi copii părinţilor noştri’’ (true :P).  Dar oare chiar mai putem fii copii cu adevărat ?  Cam care e cea mai veche amintire legată de tine,copil  fiind, pe care o poţi vizualiza acum , şi cam ce îţi poţi aduce aminte despre ce însemna să fii copil cu adevărat, ce simţeai atunci şi nu mai simţi acum?  Cea mai veche amintire a mea este legată de un lan de porumb, foc în jurul meu, şi un fel de cosuleţ cu multe luminiţe(cred că era un fel de navă..),până au venit nişte oameni şi m-au dus în casa lor, şi m-au crescut ca pe propriul lor fiu..da, eu sunt, vărul fără puteri şi talente deosebite al lui Clark Kent(a.k.a Superman). Mda...revenind acum la realitate şi copilărie. Am destule de amintiri, şi ce pot să-mi amintesc e că singura grijă era să mănânci tot, să te joci şi să dormi . Totul era simplu iar toate poveştile credeai că sunt reale, la fel ca şi magia, Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşti… aveai o mulţime de întrebări, dar toate îşi găseau un răspuns simplu sau aproape miraculos, lumea era un loc plin mister ,iar orice lucru nou sau informaţie te fascinau nespus. Cel mai mic cadou era o bucurie imensă,când spuneai vreo prostioară toată lumea râdea şi spunea ce drăguţ eşti…şi cel mai ciudat e că vroiai să fii şi tu mare( ei bine, vi s-a îndeplinit dorinţa,deal with it).Eram inocenţi, fascinaţi de totul din jur,fără griji, curioşi , entuziaşti fără motiv şi credeam în magie. Dar inevitabilul s-a produs, încet dar sigur am început să creştem, lumea părea să nu mai ascundă mari mistere, chiar începea să-şi arate şi latura întunecată, plină de griji, tristeţe, întrebări mult mai multe  ale căror răspunsuri le afli cu greu sau deloc. Începi să ai responsabilităţi, faci promisiuni, vrei să fii mare şi să-ţi duci propria greutate,să ajungi tot mai sus sus, dai la schimb inocenţa,magia pe logică şi certitudine, pe lucruri concrete şi mai palbabile. Uiţi şi nici nu prea vrei să fii copil; e aiurea să visezi la vremuri de demult, acum eşti mare şi-ţi vei folosi imaginaţia pentru a-ţi proiecta viitorul de om matur, într-o lume de oameni mari care au fost şi ei cândva mici,dar care veghează acum la copii lor , ca să-şi poată aminti şi ei de vremurile când zânele,prinţii şi balaurii existau peste şapte mări şi şapte ţări…departe de  patul unde ei visează. Deci, dragii mei, vă puteţi purta inocent, poate să şi aveţi uneori gânduri curate,să vă jucaţi,să fiţi imaturi  şi copilăroşi, să visaţi cu ochii deschişi…dar copii cu adevărat, nu veţi mai fi…NICIODATĂ.

   P.S. Aveţi grijă ce vă doriţi, se poate  îndeplini…>:)