Licori şi poţiuni

           Mai mult ca sigur dacă ai ajuns să citeşti aceste rânduri ai o anumită vârstă (18+ sper) , şi nu-mi va fi ruşine să-ţi vorbesc despre ...alcool. Nu...nu te voi plicitisi cu o lecţie de chimie(poate un pic), ci doar o trecere în revistă a momentelor acelea în care te-ai trezit într-o dimineaţă şi era parcă prea multă lumină, zgomot,oameni în jur, viaţă în Univers...orice părea prea mult. Un moment în care ai zis ceva de genul ’’În viaţa mea nu am să mai beau...deloc,ever’’..până week-end-ul următor, când o luai de la capăt. Extrem de interesantă această substanţă aflată în diferite băuturi, diferite concentraţii denumită de IUPAC, ethanol sau alcool etilic. Este atât de interesantă încât merită să mă împiedic de ea, măcar cu câteva vorbe, despre ea şi efectul ei asupra societăţii umane în trecut, dar şi în zilele noastre.

           Conform unor surse de încredere(discovery şi wikipedia),această substanţă magică aproape, îşi are originile aproape de negura istoriei scrise, când s-au plictisit unii de prin Sumeria de gustul pâinii şi-au zis să experimenteze cu ceva mai uşor de înghiţit,lichid dacă se poate...iar astfel au ajuns la nişte reţete pentru bere (a.k.a. dulce-amărui elixir), facilitând astfel dezvoltarea societăţii lor...nu fiindcă ştiau să facă bere,dar pentru că îşi permiteau să risipească grâul,adică aveau un mic surplus,ceea ce se traduce în prosperitate,bani...etc. Evident s-au dezvoltat atât de bine, încât doar ceva milenii mai încolo, au cam dispărut şi le-au luat locul celebrii egipteni,care aveau  şi ei o înclinaţie spre a produce asemenea licori...iar pe lângă piramide şi matematică au lăsat moştenire  reţeta pentru bere, ştiau ei ceva că prea multă muncă şi gândire fără bere ar fi inutile. În numele tuturor, dragi vechi sumerieni,egipteni...vă mulţumim. Berea este întradevăr printre cele mai cunoscute băuturi ce au în compoziţia lor acest etanol,dar funcţie de zona geografică, materia primă aflată la îndemână..există şi alte licori după cum urmează în ordinea concentraţiei: vin, lichior,ţuică, vodcă, gin, wiskey,tequila,rom,absint...şi orice altceva mai ştii tu şi ai gustat. Incredibil cât de apreciată este această pseudoramură a chimiei ce se ocupă cu fermentarea şi distilarea tuturor celor mai sus menţionate...dar oare de ce ? Ei bine, trecând peste faptul că fabricarea acestor băuturi este o industrie de jdemiliarde de dolari,euro(you name it) pe an, este cel mai la îndemână antidepresiv dar şi liant social în acelaşi timp.De ce să afirm şi să susţin o asemenea idee? Nici nu trebuie să mă chinui prea mult, fiindcă vorbeşte de la sine, iar propriile tale experienţe o pot confirma cu uşurinţă. Câte tratate, şi înţelegeri economice , militare ,sociale nu s-au semnat la un pahar de vorbă,când un păhărel de ceva înmuia atmosfera,dezlega minţile...şi favoriza încheierea de diverse acte, vânzări de sclavi/sclave, teritorii, ţări..şi multe alte chestii ce intră în această categorie. Câte petreceri ar fi fost nasoale rău de tot,dacă la mijloc nu ar fi fost băuturi cu ceva grade în compoziţie,unde chiar şi cea mai timidă persoană se trezea vorbind reuşind astfel să facă noi cunoştinţe.Tehnic vorbind,existenţa multora dintre noi, de pe această planetă aş îndrăzni să spun, nu ar fi fost posibilă dacă cel puţin o dată, în formarea  legăturii dintre cei care au contribuit la concepţia noastră nu ar fi fost implicate nişte cantităţi de alcool. Nu este regulă, dar e foarte probabil că aşa s-a întâmplat în muuuulte cazuri. Cam aceleaşi chestii se poate spune şi despre unii artişti, care şi-au găsit refugiul şi muza în băuturi de acest gen , de obicei cu grade considerabile...iar tot atâţia şi-au găsit moartea în pahar lăsând  în urmă creaţii mai mult sau mai puţin apreciate. Ca orice lucru în această lume,Univers...totul e bun atât timp cât este în cantităţi moderate, lege valabilă şi pentru această substanţă. La origini, ea este cât se poate de toxică în concentraţii prea mari, dar în concetraţii mai mici, cumva al nostru sistem digestiv reuşeşte să o proceseze. Nu la fel se poate spune şi despre fraţii apropiaţi ai etanolului, cum ar fi cel mai mic din această familie, metanolul,care este de-a dreptul mortal în cantitaţi infime... iar despre fraţii lui mai mari nu am destule informaţii, ştiu că sunt toxici, iar unii din ei sunt solvenţi, sau au diverse întrebuinţări în industria chimică. Revenind la oaia noastră, putem spune că în cantităţi exagerate duce la intoxicaţii şi chiar deces. Dar chiar şi în cantităţi neletale, ea duce la deces atunci când inconştienţi fac acte de bravadă,iar pentru ei zidurile sunt moi iar astfaltul e lichid iar ei plonjează în el îmbrăţişându-l. De condamnat mi se par cazurile in care unii din ei se pun la volan pentru a-şi arăta „măiestria”, ajungând astfel să moară (nu ar fi pagubă dacă ar fi doar ei), dar pe parcurs ucigând şi oameni nevinovaţi. Mult prea multe persoane s-au dus din cauza asta. Mai este şi alcoolismul, o mare problemă în ziua de azi(fiindcă facem parte dintr-o societate meschină şi bolnăvicioasă), când oameni îşi caută alinarea în pahar, dar nu o găsesc ajungând să aducă suferinţă şi celor din jurul lor.... Cam asta ar fi latura întunecată pentru domnul etanol,e antidepresiv,dar ca orice lucru bun,nu îngraşă,nu e ilegal..dar creează dependenţă. De aceea recomand(bine nu eu) dar bunul simţ şi normele sociale...moderaţie şi frecvenţă redusă când vine vorba de consumul lui. Pentru dezmorţire,cantităţi limitate, pentru efecte bizare gen specializare bruscă în religie, istorie, filozofie, moralitate...şi amuzament dublaţi cantitatea; pentru a fi star pe youtube, triplaţi cantitatea...dacă vreţi să vă distrugeţi viaţa, urmaţi reţeta pentru star pe youtube, zilnic.

       Mulţumesc pentru lecturare,iar până la alte manifestaţii pseudoliterare îţi doresc o zi/seară plăcută în continuare.

                                                                           Cu respect,al tău

                                                                                      George V.

P.S.. pentru alte detalii link-urile de mai jos

                                              http://www.desprealcool.ro/

                                       


                                  

Despre căldură şi alte fenomene

           De ce toată lumea se plânge de căldură?... întradevăr se poate începe o conversaţie aşa, vai ce cald e, daaaa...hai să bem o bere în oraş ce zici?...sau poate pur şi simplu ne place să ne văităm de chestii care nu le putem controla, şi nu le putem înţelege şi unii le pun  pe seama divinităţii că ne pedepseşte.

           An de an aceeaşi poveste unde peste tot la ştiri se vorbeşte despre caniculă,val de caldură nord-african, arşiţă, toropeală...cald de cad babele şi moşii pe stradă, iar piţipoancele merg să se răcorească la mare în weekend unde fac topless să nu se bronzeze cu dungi. Aşaaaa..revenim la subiect,dacă stau să mă uit mai bine în calendar e luna iulie...adicăăăăă e cât se poate de vară în emisfera nordică. Iar de când eram eu de o şchioapă ştiu că vara este anotimpul călduros, iar mai ales dacă stai undeva prin Dobrogea sau lunca Dunării,  temperatura medie are valori cu mult mai mari decât în alte zone. Deci, pentru ce atâta agitaţie printre ştiriste să vorbească despre ceva atât de evident şi normal pentru perioada verii ?!! Iar când vine iarna şi viscoleşte de înzăpezeşte pe toţi  ’’infernul alb pune stăpânire pe ţară, iar autorităţile sunt luate pe nepregătite’’... între timp ’’mii turişti iau drumul staţiunilor montane pentru a profita de zăpadă’’ dar înainte să ajungă se blochează câteva ore în trafic. D’oohhhhh...e iarnă. E frig şi ninge ? ce şoc!!! Trebuie să dăm la ştiri că poporul nu a obsevat de capul lui chestia asta. Câte banalităţi debitează uneori ăştia de la ştiri...booooooring. Cât despre vremea caldă de afară, e încă bine, pentru că în fiecare an va şi mai şi decât în precedentul, aşa că nu vă plângeţi degeaba...nu vă place căldura  daţi drumul la aer condiţionat,mutaţi-vă la munte, sau la sat unde e verdeaţă şi nu beton,sau dacă nu în Siberia, e răcoare acolo tot timpul anului, aveţi opţiuni destule deci, ciocu mic. Atâtea şi atâtea stereotipii, incredibil.  O altă chestie care mă enervează este felul cum sunt prezentate ştirile meteo. Mă refer la faptul cum după zile de căldură şi caniculă, piţiponcul/piţipoanca spune că vremea se strică :-|…wtf ?!!!! Păi nu ziceau tot ei că e cald, că e naşpa, că moare oamenii...că se usucă culturile pe câmp and stuff ? Şi acum când se înnorează şi dă să picure ploaie, gata e vreme naşpa ? Cine să-i mai înţeleagă şi pe  ei... Personal cred că nu există vreme bună şi rea, ci doar urmări negative sau pozitive ale persistenţei unui anumit tip de fenomen meteo sau altul, fiincă excesele  dăunează, iar aceste fenomene în cantităţi moderate sunt chiar benefice în marea majoritate a cazurilor. Dacă te referi la  “vreme bună de...” atunci e cu totul altă poveste, se poate vorbi de vreme bună de plajă, de pescuit, de plantat pepeni, de mers la ski, de stat în casă şi dormit, plimbat cu bicicleta....etc. Dar nu poţi spune că un fenomen meteo este bun sau rău, el se manifestă şi generează efecte...ca şi prostia. Cred că ajunge cu rubrica meteo pe ziua de azi.

     O zi faină şi hidrataţi-vă corespunzător.






Nu ştiu de ce..dar îmi place piesa:

       

Despre nimic

       Conform Genezei , la început a fost Cuvântul, adică în gândire profană, nimic...iar din nimic s-a născut Universul. Da, sunt plictisit,trebuie să scriu ceva…am  nimic în cap, deci despre nimic scriu.Este interesant cum de fiecare care dată când nu ai chef să raspunzi la întrebarea cuiva şi vrei să nu te pierzi în detalii inutile îi spui că faci nimic, că nu te gândeşti la nimic, că ai facut nimic. Iar de fapt realitatea e că doar stăteai şi te uitai la un film plictisitor, al cărui nume nu îl ştii sigur …te gândeşti la o mie de chestii care oricum ai vrea să le păstrezi pentru tine şi oricum nu l-ar interesa pe interlocutor sau nu ar fi în interesul lui să ştie exact la ce te gândeşti. Când te întreabă băieţii ce ai făcut cu o fată,le spui că nimic, de fapt ai ieşit cu ea,ai făcut avansuri iar ea ţi-a zis că eşti un obsedat, oricum nu ai avea nici o şansă cu ea şi să nu o mai cauţi niciodată…dar nu ai spune asta,e mai simplu să zici că nimic. Ce ai vrea să faci azi? Nimic..de fapt ai vrea să mergi undeva pe un vârf de munte şi stai să dormi într-o cabană izolată de lume câteva zile, dar nu ai  nici un leu.Chiar şi când stai şi zici că faci nimic..de fapt ,stai…chiar şi atunci când te uiţi pe pereţi faci ceva, execuţi o acţiune de vreun fel mai static ,mai dinamică mai lipsită de importanţă pentru lume, dar e ceva… Aproape mereu, nimic e ceva…e doar o prescurtare a lipsei noastre de interes pentru dezvoltarea anumitor idei, şi expunerea lor,un cuvânt folosit din comoditate,  e chiar şi practic, nu blamez existenţa lui. Deci nimicul are mereu tendinţa de a deveni ceva…sper din tot sufletul să fie adevărat ce scriu eu pe aici, altfel, am încurcat-o :)) :P . Chiar şi când se spune că nu ai nimic în cap, ai ceva, e aer :-J. De ajuns cu nimicurile pe ziua de azi, şi pe viitor, spune ceva, orice, nu mai spune nimic, e mai constructiv, să-ţi foloseşti toţi neuronii, nu să-i laşi să devină emo .

   Have a nice freakin’ day.

Din nou în vacanţă,acasă...

           Nu am să insit asupra acestui subiect, voi încerca să fiu cât se poate de scurt. Majoritatea activităţilor mele zilnice încep astfel, trezit, mâncat..stat pe net,ronţăit ceva, somn de frumuseţe (voi deveni incredibil de frumos vara asta cred)..o dată la două zile mai merg să alerg, să nu uit că am şi ceva muşchi ce trebuiesc folosiţi...seara din nou mâncat şi ocazional mai ies la o bere cu nişte prieteni rătăciţi şi ei pe aici prin Tulcea să povestim cum se mai plictiseşte fiecare pe aici, după  merg acasă mă uit la un film ceva mai o bârfă pe net...şi din nou somn. A doua zi, ciclul se reia... E bine acasă, e relaxant, poate prea relaxant...dar chiar şi acasă parcă nu prea îmi găsesc locul,  aş vrea înapoi la C-ţa. Dar nu e ca şi cum aş suferi aici, sunt şi avantaje...însă până la alte situaţii, evenimente, merge şi aşa.

                                                                                           Extrem de relaxat,

                                                                                                   George V